Sfântul Ierarh Nicolae, dimpreună cu Sfântul Cassian Romanul, se îndreaptă degrabă ÅŸi‑nveÅŸmântat în straie strălucitoare spre locul unde au laolaltă întâlnire cu Dumnezeu. Pe drum căruÅ£a unui Å£ăran, adânc înÅ£epenită în glod. Sfântul Nicolae parcă ar dori să se oprească ÅŸi să dea celui necăjit o mână de ajutor. Îl ceartă însă Cassian: se poate, să întârziem, ferească sfântul, la întâlnire ÅŸi să ne înfăÅ£iÅŸăm înaintea Domnului cu haine mânjite de noroi sau, mai ÅŸtii minune, sfâÅŸiate?

AÅŸa o fi, aÅŸa este, încuviinÅ£ează Sf. Nicolae, dar nici pe năpăstuitul ăsta nu‑l putem lăsa la voia întâmplării ÅŸi trece pe lângă el ca preotul ÅŸi levitul din parabola samarineanului milostiv.

Åži nici una, nici două, îÅŸi sumecă poalele hlamidei, îÅŸi suflecă mânecile stiharului ÅŸi coboară alături de Å£ăran, punând voiniceÅŸte umărul sub codârlă. Se zbate, se opinteÅŸte, asudă, se umple de mâzgă, răsuflă din greu, iar încearcă, i se fac veÅŸmintele harcea‑parcea… Dar până la urmă căruÅ£a e scoasă la drum drept ÅŸi omul vesel ÅŸi bucuros, blagoslovindu‑şi binefăcătorul, îÅŸi poate urma calea. Sf. Cassian, estimp, privind cele ce se întâmplă, dă nedumerit din umeri ÅŸi pleacă zorit nevoie mare.

Sosesc amândoi la întâlnire. Sf. Cassian adastă (pe jăratic) de multă vreme când, în sfârÅŸit, apare ÅŸi bietul Nicolae, gâfâind, abia trăgându‑şi sufletul ÅŸi într‑un hal de murdărie ÅŸi neorânduială de neînchipuit. Sfântul Cassian e uimit ÅŸi niÅ£el scandalizat. Atotputernicul, atunci, ce face? Pe Sfântul Cassian îl primeÅŸte cu glacială politeÅ£e, pe Sf. Nicolae cu mare prietenie. Åži le grăieÅŸte astfel: numele tău, imaculatule ÅŸi neîntârziatule, respectuosule ÅŸi mult protocolarule, va fi purtat doar de unul din zece mii de oameni – ÅŸi încă! Åži vei fi prăznuit numai o dată la patru ani (Sfântul Cassian este prăznuit pe 29 februarie – n.m.) . Iar al tău, o mult mânjitule, nepunctualule, neparolistule, dar vrednicule iubitor de aproapele tău ÅŸi adevărat ucenic al mult compătimitorului Meu Fiu, va fi printre cele mai populare din lumea toată.

Părintele Nicolae de la Rohia ne explică:

Tâlcul istorisirii este că Sf. Nicolae nu a întârziat. Mai mult decât atât, a sosit înainte de Cassian. Căci în clipa chiar când ÅŸi‑a suflecat mânecile ÅŸi ÅŸi‑a sumes hlamida, el a stat în faÅ£a lui Dumnezeu. AÅŸa ne apropiem de Dumnezeu, făcând binele; atunci ne acordă El audienÅ£ă (aude rugăciunile noastre). N‑a fost nevoie de prezenÅ£a fizică a ierarhului pentru că, prin fapta sa, a luat‑o înaintea celuilalt ÅŸi a străbătut distanÅ£ele cu iuÅ£eala gândului.

Pe acest pământ, cel mai sigur mijloc de a intra în comunicare (comuniune) cu Atotputernicul, mijlocul fără greÅŸ ÅŸi instantaneu este săvârÅŸirea binelui, ajutoararea aproapelui aflat în necaz.