Adaugat la: 13 Iulie 2019 Ora: 15:14

Cuviosul Paisie Aghioritul

Cuviosul Paisie Aghioritul este unul dintre cei mai iubiți părinți care au viețuit la Sfântul Munte Athos. A adormit întru Domnul la 12 iulie 1994, fiind îngropat în incinta Mănăstirii „Sfântul Ioan Evanghelistul” din Suroti, lângă Tesalonic.

Noi cu cine ne asemănăm? Cu musca? Sau cu albina?

Dragi copii, unii oameni îmi spun că sunt indignați de faptul că există multe lucruri greșite în biserică. Atunci eu le spun să întrebe o muscă: „Sunt flori în apropiere?”, iar ea le va răspunde: „Nu ÅŸtiu dacă sunt flori, dar acolo în mormanul acela de gunoi poÅ£i găsi toată mizeria pe care o vrei.” Åži va începe să îÅ£i înÅŸiruiască toate locurile murdare pe unde a fost. Dar dacă întrebi o albină: „Ai văzut vreun coș de gunoi prin zonă?”, ea îÅ£i va răspunde: „CoÅŸ de gunoi? Nu, n‑am văzut nici unul, pe aici e plin de flori parfumate.” Åži va începe să îÅ£i înșiruie toate florile din grădină sau de pe pajiÅŸte. VedeÅ£i voi, musca nu ÅŸtie decât unde este mizeria, în timp ce albina ÅŸtie unde se găsesc iriÅŸii sau zambilele.

Iar eu am realizat că unii oameni sunt asemenea muștelor, iar alții asemeni albinelor. Cei care se aseamănă cu muștele găsesc răul în orice și sunt preocupați de el. Aceștia nu văd binele din jurul lor. Dar cei ce se aseamănă cu albinele nu văd decât bine, oriunde s‑ar uita. Oamenii limitați gândesc și privesc totul într‑o manieră greșită, în timp ce aceia care au gânduri pozitive, orice ar vedea, orice li s‑ar spune, vor gândi într‑o manieră optimistă.

„Părintele Paisie Aghioritul e plecat să cumpere țigări!”
 
Odată, un student a venit la chilia mea și a bătut la ușă. Deși aveam de citit un teanc de scrisori, m‑am decis să merg să văd ce vrea.
‒ Ce doreÅŸti fiule? l‑am întrebat.
‒ Aici este chilia părintelui Paisie? Vreau să îl văd pe părinte.
‒ Da, aici este, dar părintele nu e, a plecat să cumpere Å£igări, i‑am spus eu.
‒ Înseamnă că s‑a dus ca să ajute pe cineva, a spus acesta cu un gând bun.
‒ Nu, a mers să le ia pentru el, am spus eu. Le‑a terminat pe toate ÅŸi tânjea după o Å£igară. Pe mine m‑a lăsat aici singur ÅŸi nu ÅŸtiu când se întoarce. Dacă mai durează mult, am să plec.
Ochii umeziÅ£i ai studentului i‑au trădat emoÅ£iile ÅŸi a spus din nou cu un gând bun:
‒ Îl tulburăm pe părintele Paisie.
L‑am întrebat:
‒ De ce vrei să îl vezi?
‒ Vreau doar binecuvântarea lui, mi‑a răspuns.
‒ Ce binecuvântare vrei de la el, naivule! E Å£icnit, îl cunosc bine. Nu are pic de har. Nu‑ți mai pierde timpul așteptându‑l să se întoarcă. Va fi morocănos, s‑ar putea chiar să fie beat, căci mai are și viciul acesta.
Cu toate astea, tânărul a rămas optimist. Într‑un final i‑am spus:
‒ Am să îl mai aÅŸtept ÅŸi eu puÅ£in, ce vrei să îi transmit?
‒ Vreau să îi dau o scrisoare, a spus, dar îl aÅŸtept ca să îmi dea ÅŸi binecuvântarea.
VedeÅ£i? Oricât de multe lucruri rele i‑aș fi spus, le‑a privit pe toate cu ochi buni. Când i‑am spus despre țigări, ochii i s‑au umezit. „Cine ÅŸtie”, a gândit el, „probabil s‑a dus ca să ajute pe cineva”. AlÅ£ii sunt educaÅ£i, citesc mult, dar nu gândesc precum tânărul acela! Odată ce îl contraziceai, el trecea imediat la alt gând și ajungea la o concluzie chiar mai bună decât prima. Am fost uimit de această capacitate a lui! A fost prima oară când am văzut așa ceva!
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni