Familia, ca și călugăria, este de fapt o cale spre Împărăția lui Dumnezeu; așa cum monahul își petrece întreaga viață devotat rugăciunii pentru mântuirea întregii lumi, şi cei doi soți trebuie să aibă ca scop principal mântuirea reciprocă. Astfel, Preasfințitul Teofil a arătat cum cele trei făgăduințe monahale se regăsesc – într‑o formă distinctă – și în căsnicia binecuvântată de Dumnezeu.

După conferința propriu‑zisă, a urmat o sesiune de întrebări pe acest subiect. Cei prezenți au cerut sfaturi în frământările lor duhovnicești şi au primit răspunsuri din partea Preasfinției Sale. Seara s‑a încheiat cu o agapă frățească, la care Preasfințitul Părinte Teofil a gustat alături de credincioși din bucatele pregătite.

În cursul zilei de sâmbătă, însoțit de părintele paroh Claudiu Nicoară, Arhiereul a vizitat împrejurimile orașului Burgos şi mănăstirea catolică San Pedro de Cardeña, unde a avut ocazia să afle, de la cei mai vârstnici monahi, istoria acestui așezământ, precum şi o serie de aspecte dogmatice legate de ordinele monastice din religia catolică, apoi a vizitat muzeul mănăstirii, biserica, și s‑a închinat cinstitelor moaște adăpostite de mănăstire.

Întrucât ne aflăm în luna „Marșului pentru viață”, parohia a organizat și un moment dedicat părinților și copiilor lor, astfel încât sâmbătă seara, de la ora 17.00, Preasfințitul Teofil a asistat la slujba Vecerniei, apoi a slujit Acatistul Sfântului Stelian, ocrotitorul copiilor, în cadrul căruia care cei mai mari copii ai școlii parohiale Mitropolitul Bartolomeu au citit fiecare câte un Condac. La finalul slujbei, Arhiereul a adresat un cuvânt de învățătură, arătând cât de important este ca părinții să își țină alături fiii la rugăciune și să îi vadă ca pe un dar de la Dumnezeu, fără a pune iubirea față de copii mai presus de iubirea față de Dumnezeu.

Vizita Preasfințitului Teofil de Iberia în parohia din Burgos a fost un prilej de mare bucurie pentru credincioșii de aici, în special pentru că începe perioada Postului Mare, o perioadă de înfrânare și de aprofundare duhovnicească, în care cele lumești trebuie așezate pe un loc secund, căci grija față de suflet devine o prioritate.