Dar în urmă cu foarte mulți ani, oamenii de știință ne spun că cele mai folosite culori din Europa erau albul, roșul și negrul. Acestea erau întâlnite în toate artele. De exemplu, clasicele povești „Scufița Roșie” și „Albă ca Zăpada”, apărute în jurul anului 1000, se învârt în jurul acestor culori. 

Albastrul era folosit în special de către celți și germani care au extras colorantul (indigotina) din planta numită drobușor. Procedeul de extragere era destul de greu, motiv pentru care nu a fost adoptat prea curând în Europa. Romanii se războiau cu popoarele germanice în acele vremuri iar observarea acestei culori la aceștia pare să le fi creat o idee de dezgust. Egiptenii folosiseră albastrul încă din jurul anului 3500 î.Hr., întrucât credeau că purtarea lui îi va feri de rele.

În jurul secolelor XI-XII, pictorii Fecioarei Maria au fost responsabili pentru răspândirea și succesul culorii albastre. Giotto avea să fie unul dintre primii pictori care a folosit o culoare albastră luminoasă în picturile sale. Tavanul capelei Scrovegni din Padova îi arată pe Fecioara Maria cu Pruncul Iisus și pe profeți înconjurați de stele pe un fundal de un albastru puternic, nemaivăzut până în acele vremuri. Ludovic al IX-lea cel Sfânt este primul rege care începe să poarte culoarea albastră, imitând-o astfel pe Fecioara Maria. Drept urmare, în scurt timp, culoarea începe să apară pe steme, blazoane sau pe ținutele altor fețe regale din Europa.

ALBASTRU DE VORONEȚ

Una dintre cele mai frumoase mănăstiri din Nordul Moldovei, Voroneț surprinde nu numai prin arhitectură ci și prin pictura extraordinară ce a făcut-o celebră în toată lumea. Albastrul unic de pe pereții ei a ajuns subiect de poveste. Renumită peste tot în lume, nuanța de albastru ce îmbracă pereții bisericii mânăstirii și-a luat numele de la ea, devenind cunoscută drept Albastru de Voroneț. În anul 1993, UNESCO a inclus Biserica „Sf. Gheorghe” a Mănăstirii Voroneț, împreună cu alte șapte biserici din nordul Moldovei, pe lista patrimoniului cultural mondial. Cert este că, deşi şi alte mânăstiri din Nordul Moldovei au beneficiat de acest albastru superb, el este cu adevărat viu doar la Voroneţ, căci aici meşterii au ştiut să îl aplice pe peretele aflat la un anumit grad de umiditate ceea ce a făcut ca el să se conserve și să vibreze absolut uimitor.

O VIZITĂ INCREDIBILĂ

O măicuță de la Voroneț a spus că, nu demult, la mănăstirea lor a venit o delegație japoneză în frunte cu  ambasadorul Japoniei în România. Acesta venise să le vadă mănăstirea și le-a întrebat dacă au cunoștință despre vreo vizită petrecută în urmă cu mulți ani, a împăratului Japoniei, Akihito, pe atunci doar prinț. Cum nu auziseră decât niște zvonuri, maicile au hotărît să verifice în Cartea de Aur a mănăstirii. Japonezii știau că, în adolescență, la puțini ani după cel de-al Doilea Război Mondial, Akihito vizitase Europa. Aflând că în România este o mănăstire albastră, a hotărât că trebuie s-o vadă. Maicile au căutat ce-au căutat și, în cele din urmă, au găsit pagina cu faimoasa semnătură. În acel moment, povestea maica, japonezii de la ambasadă au încremenit: au devenit solemni și s-au înclinat cu mare cuviință în fața cărții. Împăratul are acum 83 de ani, este al 125-lea împărat al Japoniei, descendent din legendarul conducător Jimmu Tenno, iar povestea de la Voroneț nu e o legendă, Akihito chiar a vizitat mănăstirea albastră.

CUM S-A NĂSCUT STEAGUL UNIUNII EUROPENE?

Steagul european e format dintr-un cerc de douăsprezece stele aurii pe un fundal albastru. Numărul de stele de pe steag nu are legătură cu numărul de state membre ale Uniunii. În 1953, Consiliul Europei avea 15 membri. Părinții fondatori ai Uniunii Europene au fost creștin-democrați. În acest context, cele 12 stele le-ar reprezenta pe cele de deasupra capului Sfintei Fecioare Maria din Apocalipsa Sfântului Ioan, capitolul 12, iar culoarea aleasă nu este nici ea întâmplătoare, albastru fiind culoarea adoptată încă din secolul al XII-lea pentru reprezentarea veșmintelor Maicii Domnului.

VALSUL DUNĂREA ALBASTRĂ

An der schönen blauen Donau este un vals compus în 1866 de compozitorul austriac Johann Strauss (fiul). Interpretat în premieră la 13 februarie 1867, Dunărea albastră este una dintre cele mai populare piese muzicale din repertoriul clasic. Conontațiile sentimentale vieneze ale piesei au transformat-o într-un simbol muzical al Austriei. Este inclusă în mod tradițional în bisurile de la Concertul de Anul Nou al Filarmonicii din Viena. În noaptea de Anul Nou valsul este difuzat în Austria la radio și televiziune exact la miezul nopții.

RHAPSODY IN BLUE

În 1924 celebrul Gershwin a primit din partea directorului de orchestră Paul Whiteman o propunere și o provocare: să scrie o bucată muzicală pentru un concert de jazz, pe care acesta avea să îl susțină în februarie 1924. Inițial Gershwin – compozitor prolific și perfecționist – a refuzat ideea, temându-se că nu va avea suficient timp. Convins cu greu, Gershwin a început să lucreze la viitoarea compoziție la începutul lunii ianuarie, cu doar cinci săptămâni înainte de proiectatul concert, și o bună parte din Rapsodia albastră i-ar fi apărut, după propriile mărturisiri de mai târziu, pur și simplu din neant, în timpul unei banale călătorii cu trenul. Titlul de Rhapsody in Blue a fost sugerat de fratele său, Ira, și totul avea să fie gata – compoziție și orchestrație – cu doar opt zile înainte de premieră. Pe 12 februarie 1924 Rapsodia albastră era cântată în fața unei săli pline, iar printre spectatori se număra și Rachmaninov.

Știați că:

Albastrul ultramarin a fost transportat pe Drumul Mătăsii de măgari și cămile, sub formă de bulgări de lapis lazuli (în latină „piatră albastră”). Când ajungeau pe țărmul Mediteranei, în Siria, erau încărcați pe vase care plecau la Veneția, de unde erau comercializați în toată Europa. Cuvântul ultramarin, provenit din latină = dincolo de mare, arată că lapis lazuli este o culoare de peste mări și țări.