Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
BERTHELOT, PERSONAJ ISTORIC ROMÂN
Înainte de 1945
Vestea morţii generalului, în 28 ianuarie 1931, consternează poporul român. „Amintirea lui a rămas înscrisă în adâncul sufletelor noastre”, îi telegrafiază regele Carol al II‑lea preşedintelui Republicii Franceze. „Deplângem toţi, în România, pierderea acestui mare prieten al ţării noastre”1. Ziarul L’Indépendence Roumaine, cotidian de limbă franceză tipărit la Bucureşti, îşi intitulează cu emoţie editorialul din 30 ianuarie „Berthelot al nostru”. În teritoriu, ţăranii din Fărcădinul de Jos, care l‑au cunoscut îndeaproape, decid ca de acum înainte satul lor să se numească General Berthelot. La Bucureşti, o slujbă de pomenire are loc la biserica Mihai Vodă, în prezenţa membrilor guvernului român. Iar Ministerul Educaţiei hotărăşte încetarea cursurilor în şcolile din ţară, timp de o oră, pe parcursul căreia profesorii vor prezenta elevilor însemnătatea misiunii lui Berthelot pentru România în timpul Primului Război Mondial.
Berthelot aparţine istoriei României, după cum o dovedesc numeroasele lucrări publicate între cele două războaie, lucrări în care sunt exprimate admiraţia şi recunoştinţa românilor pentru ajutorul militar venit din Franţa. Încă din anul 1918, generalul Găvănescu celebrează rolul de prim ordin jucat de „unul din generalii cei mai distinşi ai Franţei”2. „Odată cu venirea generalului Berthelot la comanda misiunii militare”, notează marele istoric Gh. I. Brătianu, „am beneficiat nu numai de strălucitul şef militar şi organizator, dar mai cu seamă de spiritul victorios al Franţei eterne”3.
Perioada comunistă
Memoria generalului va continua să fie onorată până la proclamarea Republicii Populare, în 1947. În anii care urmează, istoricii evului comunist se străduiesc să vadă lucrurile invers faţă de cum le vedeau istoricii de dinainte, iar Berthelot va cădea şi el victimă acestei lupte ideologice.
În 1957, însă, Petru Groza (1884‑1958) decide să sărbătorească cu fast a patruzecea aniversare a luptelor de la Mărăşeşti, iar Franţa este invitată şi ea să participe. Delegaţia franceză, condusă de generalii Chambe (1889‑1983), Pétin şi Cochet, din care mai fac parte şi douăzeci şi trei de veterani ai armatei lui Berthelot, însoţiţi de mai mulţi jurnalişti, este primită cu onoruri la Bucureşti, în seara zilei de 1 august. „La cea de‑a patruzecea aniversare a bătăliei de la Mărăşeşti”, scrie generalul Pétin în cartea de onoare a mausoleului de la Mărăşeşti, „douăzeci şi cinci de ofiţeri ai misiunii Berthelot au venit să‑şi revadă camarazii români şi să evoce amintirile trecutului simbolic al prieteniei franco‑române”. La statuia lui Berthelot, ridicată în parcul Teatrului Naţional din Iaşi, Pétin rosteşte un discurs emoţionant: „Vă salut, domnule general! Am venit în vizită la dumneavoastră, în ţara aceasta prietenă, acum, după patruzeci de ani, împreună cu douăzeci şi trei dintre ofiţerii dumneavoastră de la 1917. Aici, la Iaşi, unde aţi avut cartierul general, am venit să evocăm cu emoţie amintirile misiunii al cărei strălucit comandant aţi fost”.
Odată cu venirea la putere a lui Nicolae Ceauşescu, naţionaliştii şovini îşi impun punctul de vedere. Cultul trecutului face oficiu de exaltare a comunismului de tip românesc. Orice pretext e bun pentru a preamări memoria României Mari şi a anilor de luptă pentru împlinirea idealului naţional (1916‑1919). Anul 1967 aduce cu el aniversarea fastuoasă a cincizeci de ani de la bătăliile câştigate la Mărăşti şi Mărăşeşti. Revista română de istorie publică un articol despre misiunea lui Berthelot. Calităţile generalului sunt recunoscute în termeni elogioşi: „Capacitatea şi experienţa lui militară, caracterul lui optimist şi fidel, prestigiul dobândit pe câmpul de luptă, în Franţa, l‑au împins pe generalul Joffre să îl considere drept omul cel mai calificat să colaboreze cu comandamentul român de război”4.
În 1987, în cartea România în anii Primului Război Mondial, considerată în epocă o istorie oficială a Marelui Război, misiunea militară franceză beneficiază de o largă descriere, iar numele lui Berthelot este citat din abundenţă.
După căderea comunismului
În noiembrie 1992, ambasada Franţei în România şi Muzeul Militar Naţional publică împreună volumul Souvenirs d’une coopération militaire franco‑roumaine dans la Victoire, 1916‑1919 (Amintiri despre colaborarea militară franco‑română la câştigarea Primului Război Mondial – 1916‑1919). În manualul de istorie pentru clasa a XII‑a, în vigoare între anii 1994 şi 1997, putem citi: „Apărarea ultimului petic de teritoriu în care inima statului român încă mai bătea a reprezentat, în campania de la 1916, obiectivul principal al autorităţilor militare române. Printr‑un imens efort, a fost constituită o forţă militară de 460.000 de soldaţi şi ofiţeri. Graţie misiunii militare franceze, conduse de către generalul Berthelot, a fost posibilă achiziţionarea de armament modern din străinătate”. În 1997, Dumitru Preda, cercetător la Institutul de Istorie şi Teorie Militară din Bucureşti, publică lucrarea bilingvă Berthelot et la Roumanie, o culegere de fotografii cu generalul Berthelot şi cu principalii actori francezi, români şi ruşi ai Marelui Război, însoţite de un edificator comentariu privind importanţa misiunii franceze.
În anul 1996 au loc mai multe evenimente care comemorează importanţa misiunii franceze din acei ani: un colocviu intitulat Prezenţa franceză în România în timpul Marelui Război (1914‑1918) este organizat la Cluj, în zilele de 27 şi 28 iunie, iar la Bucureşti are loc seminarul Generalul Berthelot, 80 de ani de la istorica misiune franceză în România, în zilele de 15 şi 16 octombrie ale aceluiaşi an. În paralel, Muzeul de Istorie Militară organizează o expoziţie în holul Cercului Militar din capitală, eveniment descris pe larg în presă şi la televiziune. În fine, un simpozion intitulat Generalul Henri Berthelot şi misiunea militară franceză în România are loc la Institutul de Istorie A.D. Xenopol din Iaşi, în ziua de 25 octombrie.
Expoziţia din 1996, organizată de Muzeul de Istorie Militară, este reluată zece ani mai târziu, cu prilejul lucrărilor Congresului Francofoniei, care s‑a ţinut la Bucureşti.
* * *
În România de astăzi, memoria generalului Berthelot este încă vie, mai ales prin şcolile şi străzile care îi poartă numele. Dincolo de fraternitatea de arme franco‑română, generalul a întărit în mod considerabil, la vremea respectivă, relaţiile speciale dintre Franţa şi România – relaţii care astăzi cunosc un nou avânt politic, economic şi cultural în cadrul Uniunii Europene. Diaspora românească şi Arhiepiscopia Ortodoxă Română din Franţa contribuie, de asemenea, la relaţiile speciale care există între cele două ţări ale noastre. Nu suntem oare şi noi franco‑români, aşa cum a fost şi generalul Berthelot?
Pr. Jean‑Paul Lefebvre‑Filleau*, Parohia ortodoxă Sainte Catherine d’Alexandrie din Vernon /La Chapelle‑Réanville (Eure)
* Pr. Jean‑Paul Lefebvre‑Filleau este de formaţie istoric. Supranumit în presă „detectivul istoriei”, a publicat mai bine de douăzeci de lucrări de specialitate, fiind distins cu Grand Prix des Écrivains de France în 1997. Ultima lui carte, Ces Français qui ont collaboré avec les nazis (Aceşti francezi care au colaborat cu naziştii) (Éditions du Rocher), se găseşte în librării din 17 februarie 2017.
Note:
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team