PreasfinÅ£itul Siluan a început conferinÅ£a cu o rugăciune către Domnul ÅŸi Dumnezeul nostru, pentru ca această discuÅ£ie, care nu s-a vrut una a „intelectului ÅŸi a ideilor, ci un gând spre o vieÅ£uire creÅŸtinească”, să fie spre zidirea sufletească a tânărului. Acesta este, aÅŸa cum ne spune PreasfinÅ£itul Siluan, „Å£inta unui război duhonicesc”, un război care a început imediat cu căderea protopărinÅ£ilor noÅŸtri Adam ÅŸi Eva. Mai ales astăzi acest răz­boi se manifestă prin asaltul imaginii virtuale asupra tânarului, aceasta pătrunzând în sufletul lui ÅŸi schimbând direcÅ£ia privirii interioare dinspre Dumnezeu spre lume. În Fac. 3, 6 aflăm că Eva, în urma dialogului avut cu ÅŸarpele ÅŸi „socotind că rodul pomului este bun de mâncat ÅŸi plăcut ochilor la vedere ÅŸi vrednic de dorit, pentru că dă ÅŸtiinÅ£ă” a că­zut de la slava lui Dumnezeu. PreasfinÅ£itul Siluan prezintă în opoziÅ£ie aceste trei jude­căÅ£i ale omului prin cuvintele Evanghelistului Ioan din prima Epistolă Sobornicească: „Nu iubiÅ£i lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeÅŸte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el; Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului ÅŸi pofta ochilor ÅŸi tru­fia vieÅ£ii nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume” (1 Ioan 2, 15-16). Prin aceste trei lucruri omul s-a îndepărtat de la iubirea lui Dumnezeu, iar tânărului tocmai aceste trei lucruri se oferă astăzi prin tot ceea ce reprezintă mediul virtual audio-vizual.

Omul nu-L mai caută pe Dumnezeu ci caută la poftele sale, fiind imediat împli­nite de societate, iar tânărul este cel mai vulnerabil. PreasfinÅ£itul Siluan ne arată că omul are posibilitatea, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, să revină către starea în care a fost creat, iar aceasta se realizează în Sfânta Liturghie. Acest „Eveniment” se întâmplă întotdeauna într-un „Astăzi” permanent, omul fiind în aceeaÅŸi stare cu Apostolii care trăiau alături de Hristos după Cincizecime. Prin participarea omului la Sfânta Liturghie, acesta aude, vede, pipăie ÅŸi gustă pe Domnul pentru că Acesta vrea să ne dea toate ale Sale, SfinÅ£enia ÅŸi VeÅŸnicia Sa. Această stare a omului este în afara timpului istoric ÅŸi este o intrare în timpul VeÅŸnic. Mai ales tânărul are nevoie de această trăire în comuniunea Sfintei Liturghii pentru a putea ÅŸti cum să se prote­jeze de lumea în care se va întoarce.

În concluzie PreasfinÅ£itul Siluan ne îndeamnă să ne întrebăm cât timp inima noas­tră zăboveÅŸte cu Dumnezeu. Fiecare dintre noi să caute să răspundă cât mai sincer la această întrebare ÅŸi va constata care este trăirea acestuia cu Dumnezeu. SoluÅ£ia ar fi să ne antrenăm inima chiar ÅŸi numai pentru un minut dimineaÅ£a ÅŸi un minut seara. Dacă începem să facem acest exerciÅ£iu vom simÅ£i imediat roadele iubirii Domnului către om ÅŸi vom avea bucurie în viaÅ£a noastră. Bucurie care nu există în afară de Dumnezeu ÅŸi care lipseÅŸte din ce în ce mai mult în viaÅ£a tânarului. Pentru a putea să trăim cu adevă­rat creÅŸtineÅŸte, PreasfinÅ£itul Siluan ne spune „să fim cu inima deschisă către Dumnezeu ÅŸi să ne reconfigurăm raportarea către Acesta prin auz, prin vedere, prin prisma dra­gului... de drag postesc, de drag merg la Biserică, de drag cer iertare. Calitatea a ceea ce facem schimbă trăirea noastră. Din trăire vine înÅ£elegerea. Problema tânarului este că vrea să înÅ£eleagă înainte de a trăi”. Tânarul ÅŸi nu numai trebuie să înveÅ£e să ajungă să-ÅŸi miÅŸte inima către Dumnezeu, iar acest lucru se poate face numai cu Dumnezeu ÅŸi prin Dumnezeu, în Sfânta Liturghie.

Cătălin Iordache, Paris