Se pare că a rânduit, de asemeni, ÅŸi câte un responsabil pentru fiecare veac, cel mai adesea dintre oameni. Pentru veacul nostru, cel puÅ£in în această Å£ară, a fost desemnat Părintele Stăniloae, întrucât s-a aflat cel mai potrivit pentru această slujbă. Cu statura sa impunătoare, cu o sănătate de neclintit, cu o putere de muncă inepuizabilă, tenace până la îndârjire, consecvent până la jertfire, ÅŸi-a purtat veacul pe umeri ca un Atlas, de data aceasta real ÅŸi nu mitologic. Fără să fie trist, puÅ£ini l-au surprins râzând; aprig la fire ca orice ardelean, ÅŸi-a convertit furtuna dinlăuntru într-o lucrare de proporÅ£ii uriaÅŸe, încărcată de blândeÅ£e, înÅ£elepciune, echilibru, profunzime, vastitate, densitate ÅŸi multe alte însuÅŸiri preaminunate. I-a fost dat Ortodoxiei româneÅŸti ca, în acest secol cumplit, discursul teologic absolut să fie prezentat în graiul nostru.

De peste cincizeci de ani congresele naÅ£ionale, internaÅ£ionale ÅŸi mondiale sunt dominate de Părintele Dimitrie Stăniloae, încât teologia românească este identificată spontan cu numele lui, pe care-l rostesc cu veneraÅ£ie teologii ÅŸi cărturarii de pretutindeni.

S-a impus, cu răbdare ÅŸi tenacitate, ÅŸi credincioÅŸilor ÅŸi necredincioÅŸilor, ÅŸi celor învăÅ£aÅ£i ÅŸi celor rău învăÅ£aÅ£i. Va constitui un punct nevralgic de exegeză faptul că tocmai veacul cel mai inuman ÅŸi abominabil a dat în teologia românească rodul cel mai ales ÅŸi impunător. Desigur, unul din răspunsuri ar fi acela că doar în furtună cresc brazii cei mai falnici.

Scurtă biografie – Părintele Profesor Dumitru Stăniloae

1903. S-a născut la 16 noiembrie 1903 în Vlădeni, judeÅ£ul BraÅŸov; Dumitru, ultimul din cei cinci copii ai lui Irimie ÅŸi Reveca; mama era nepoată de preot.

1917. La 10 februarie, pleacă la BraÅŸov să urmeze cursurile Liceului confesional umanist „Andrei Åžaguna”.

1918. I se oferă o bursă pentru clasa a IV-a de către FundaÅ£ia „Emanuil Gojdu”.

1922. PrimeÅŸte o bursă în cadrul UniversităÅ£ii din CernăuÅ£i.

1923–1924. După un an părăseÅŸte Universitatea pentru a se înscrie ÅŸi urma cursurile FacultăÅ£ii de Litere din cadrul UniversităÅ£ii din BucureÅŸti.

1924. În Postul Mare se întâlneÅŸte cu mitropolitul Nicolae Bălan, care-i oferă o bursă la Centrul Mitropolitan din Sibiu.

1927. Termină anul IV la CernăuÅ£i ÅŸi susÅ£ine licenÅ£a în Teologie sub conducerea prof. Vasile LoichiÅ£ă, cu lucrarea Botezul copiilor; primeÅŸte o bursă pentru studii de specializare la Atena.

1928. Toamna, susÅ£ine la CernăuÅ£i teza de doctorat cu titlul ViaÅ£a ÅŸi opera patriarhului Dosoftei al Ierusalimului ÅŸi legăturile lui cu Å¢ările RomâneÅŸti, sub îndrumarea prof. V LoichiÅ£ă. Centrul Mitropolitan din Sibiu îi oferă o bursă pentru Bizantinologie ÅŸi Dogmatică. Pleacă la Munchen, pentru semestrul de iarnă, urmând seminarul de Istorie ÅŸi filologie bizantină al profesorului August Heisenberg, tatăl celebrului fizician.

1929. În ianuarie pleacă la Berlin, pentru semestrul de vară, având profesori pe Hans Lietzmann ÅŸi Reinhold Seeberg, apoi la Paris ÅŸi la Belgrad, pentru studii de Bizantinologie ÅŸi Dogmatică ÅŸi documentare asupra operei originale a Sfântului Grigorie Palama; la întoarcerea în Å£ară este încadrat profesor suplinitor la catedra de Teologie fundamentală a Academiei Teologice „Andreiene”; aici, în decursul celor 17 ani de activitate didactică, a predat Teologie Dogmatică (1929 - 1946), Apologetică (1929-1932 ÅŸi 1936-1937), Pastorală (1932-1936) ÅŸi Limba Greacă (1929-1934). La CernăuÅ£i i se publică teza de doctorat.

1930. Pleacă la Constantinopol pentru a cerceta ÅŸi copia opera teologică a Sfântului Grigorie Palama; la 5 octombrie se căsătoreÅŸte cu Maria (născută Mihu).

1931. În luna mai i se nasc primii doi copii gemeni, Dumitru (care moare în septembrie 1931) ÅŸi Maria; la 16 octombrie, este hirotonit diacon. Apare la Sibiu Catolicismul de după războiu.

1932. La 25 septembrie este hirotonit preot.

1933. La 8 octombrie se naÅŸte Lidia, avându-l ca naÅŸ de botez pe istoricul transilvănean Ioan LupaÅŸ.

1934. La 1 ianuarie este numit redactor responsabil al ziarului Telegraful Român, funcÅ£ie îndeplinită, vreme de 12 ani, până în 13 mai 1945. Îl cunoaÅŸte ÅŸi leagă o strânsă prietenie cu Nichifor Crainic.

1936. În iunie este numit rector al Academiei Teologice din Sibiu, funcÅ£ie îndeplinită până în 1946.

1938. Apare la Sibiu lucrarea fundamentală ViaÅ£a ÅŸi învăÅ£ătura Sfântului Grigorie Palama.

1939. Publică la Sibiu Ortodoxie ÅŸi românism.

1942. Apare la Sibiu PoziÅ£ia domnului Lucian Blaga faÅ£ă de creÅŸtinism ÅŸi Ortodoxie, conÅ£inând ÅŸi articole publicate iniÅ£ial în Telegraful Român.

1943. Apare la Sibiu Iisus Hristos sau Restaurarea omului.

1945. La sfârÅŸitul lunii aprilie, moare fiica Maria (Mioara).

1946. Sub presiunea autorităÅ£ilor comuniste, reprezentate de Petru Groza, mitropolitul Nicolae Bălan este silit, împotriva propriei voinÅ£e, să-i ceară demisia din funcÅ£ia de rector al Academiei; rămâne profesor în continuare până în 1947. Apare la Sibiu, primul volum din traducerea FILOCALIEI sfintelor nevoinÅ£e ale desăvârÅŸirii, sau culegere din scrierile SfinÅ£ilor PărinÅ£i care arată cum se poate omul curăÅ£i, lumina ÅŸi desăvârÅŸi. Este transferat prin „chemare” la Facultatea de Teologie a UniversităÅ£ii din BucureÅŸti, urmându-l la catedra de Teologie ascetică ÅŸi mistică pe Nichifor Crainic.

1947. LocuieÅŸte cu soÅ£ia ÅŸi fiica Lidia în casa parohială a bisericii „Sfântul Gheorghe Vechi”. Apare la Sibiu volumul 2 al Filocaliei.

1948. Apar la Sibiu volumele 3 ÅŸi 4 ale Filocaliei.

1949. Catedra de Teologie ascetică ÅŸi mistică fiind desfiinÅ£ată, rămâne profesor de Teologie dogmatică ÅŸi simbolică pentru doctoranzi.

1958. Începe un nou ÅŸi mare val de arestări în România, ca o condiÅ£ie a retragerii trupelor sovietice. Sunt arestaÅ£i membri ai grupului Rugul aprins. Este urmărit de Securitate. La 4 septembrie este arestat, se face percheziÅ£ie la domiciliul din BucureÅŸti. În 5 septembrie, ora 4.00 dimineaÅ£a, este dus la închisoarea din strada Uranus, pentru o lună, apoi în strada Plevnei, pentru încă o lună. În 4 noiembrie, începe procesul înscenat, caracteristic regimului comunist. Apare la BucureÅŸti Teologia dogmatică ÅŸi simbolică: manual pentru Institutele Teologice, în colaborare cu Nicolae ChiÅ£escu, Isidor Todoran, Ioan PetreuÅ£ă – Părintele Stăniloae nu a fost consemnat ca autor, întrucât, înainte de publicarea lucrării, a fost arestat.

1959. Este dus la Aiud, având printre alÅ£i colegi de celulă pe preotul Lazarov, paroh în Dobrogea sau pe avocatul ÅŸi publicistul Petre Pandrea, care-l evocă în scrierile sale. Vreme de câteva luni este Å£inut în regim de izolare totală. Lidia, fiica părintelui, căsătorită între timp, naÅŸte pe unicul nepot Dumitru Horia; fiind asistentă la catedra de Fizică a UniversităÅ£ii din BucureÅŸti – prof. Hulubei – este obligată să părăsească Universitatea.

1961. Toamna, este adus la BucureÅŸti pentru noi cercetări penale.

1962. În martie, este readus la penitenciarul din Aiud.

1963. În ianuarie este eliberat din închisoare ÅŸi lucrează ca funcÅ£ionar la Biblioteca Sfântului Sinod. În octombrie este reintegrat la catedră.

1965. Este solicitat să scrie articole ÅŸi studii, de către cei care-l cenzuraseră înainte (Departamentul Cultelor se pregătea să prezinte Occidentului imaginea unei libertăÅ£i religioase).

1968. Este invitat la Freiburg ÅŸi Heidelberg, de către profesorii Paul Miron ÅŸi respectiv Heyer, pentru conferinÅ£e; primeÅŸte acordul Departamentului Cultelor, ce urma politica schimbării imaginii României.

1969. ConferenÅ£iază la Oxford unde leagă prietenie cu profesorul de Teologie ÅŸi scriitorul anglican Donald Allchin.

1971. Merge la Vatican ca membru al delegaÅ£iei Bisericii Ortodoxe Române.

1973. Apare la BucureÅŸti Uniatismul în Transilvania, încercare de dezmembrare a poporului român. Devine pensionar cu titlu de profesor onorar, rămânând profesor consultant pentru cursul de doctorat.

1976. Apare la BucureÅŸti Filocalia, volumul 5, iar la Atena volumul Ð“ιαΈναΟρθοδοξοΟικουμενισμÏŒ, Ευχαριστία, Πίστη, Εκκληςία (Despre un ecumenism ortodox. Euharistie, credinÅ£ă, Biserică), cu o prefaÅ£ă semnată de Panayotis Nellas. Este declarat Doctor Honoris Causa al FacultăÅ£ii de Teologie Ortodoxă a UniversităÅ£ii din Tesalonic.

1977. Apar la BucureÅŸti volumele 6 ÅŸi 7 ale Filocaliei.

1978. Apare la BucureÅŸti Teologia dogmatică ortodoxă pentru Institutele teologice, volumele 1-3.

1979. Apare la BucureÅŸti Filocalia, volumul 8.

1980. Apare la BucureÅŸti Filocalia, volumul 9; la Geneva, Dieu est Amour, traducere de D. Nesser; la New York, Theology and the Church, traducere de R. Berringer, cu o prefaÅ£ă de John Meyendorff; la Atena, Προσευχή, Eλευθεία, Aγίοτητα (Rugăciune, libertate, sfinÅ£enie). I se acordă premiul „Dr. Leopold Lucas” al UniversităÅ£ii din Tübingen.

1981. Este numit Doctor Honoris Causa al Institutului ortodox „Saint Serge” din Paris. Este premiat la Londra cu distincÅ£ia onorifică „Crucea Sfântului Augustin din Canterbury”, pentru merite teologice ÅŸi creÅŸtineÅŸti. Apare la Paris Prière de Jésus et expérience de Saint Esprit, cu o prefaÅ£ă scrisă de Olivier Clément; la BucureÅŸti Teologia morală ortodoxă, vol. 3: Spiritualitatea ortodoxă (Ascetica ÅŸi mistica Bisericii Ortodoxe) ÅŸi Filocalia, volumul 10.

1982. I se acordă titlul Doctor Honoris Causa al FacultăÅ£ii de Teologie a UniversităÅ£ii din Belgrad; în noiembrie conferenÅ£iază la New York, Boston, Detroit, Chicago, Washington. Apare la BucureÅŸti traducerea din Sfântul Grigorie de Nyssa, Scrieri, vol. 1.

1985. Apare la Benzinger Verlag, Gütersloher Verlagshaus, Orthodoxe Dogmatik, vol. I, în traducerea profesorului H. Pitters, cu o introducere scrisă de Jürgen Moltmann; la Paris apare Le génie de l’Orthodoxie, traducere de Dan Ilie Ciobotea (azi Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române), cu o prefaÅ£ă scrisă de Olivier Clément.

1986. Apare la Craiova Spiritualitate ÅŸi comuniune în Liturghia ortodoxă.

1987. Apare la Craiova Chipul nemuritor al Iui Dumnezeu ÅŸi la BucureÅŸti traducerea Scrieri, partea I, de Sfântul Atanasie cel Mare.

1988. Apare la BucureÅŸti traducerea Scrieri, partea a II-a, de Sfântul Atanasie cel Mare.

1990. Devine membru corespondent al Academiei Române. Apare în aceeaÅŸi editură ca ÅŸi primul volum Orthodoxe Dogmatik, vol. 2, traducere de H. Pitters, cu o prefaÅ£ă scrisă de Jurgen Moltmann; la Roman apare Filocalia, volumul 11, iar la Craiova volumul Studii de Teologie dogmatică ortodoxă care cuprinde Hristologia Sfântului Maxim Mărturisitorul, Omul ÅŸi Dumnezeu ÅŸi traducerea Imnele iubirii dumnezeieÅŸti ale Sfântului Simeon Noul Teolog.

1991. Devine membru titular al Academiei Române. Este numit Doctor Honoris Causa al FacultăÅ£ii de Teologie a UniversităÅ£ii din Atena. Apare la Sibiu Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos; la BucureÅŸti apare traducerea Scrieri, vol. 1, de Sfântul Chiril al Alexandriei ÅŸi Filocalia, volumul 12.

1992. Este numit Doctor Honoris Causa al FacultăÅ£ii de Teologie Ortodoxă a UniversităÅ£ii din BucureÅŸti. Apare la Craiova volumul ReflecÅ£ii despre spiritualitatea poporului român.

1993. Apar la BucureÅŸti lucrările Iisus Hristos, lumina lumii ÅŸi îndumnezeitorul omului ÅŸi Sfânta Treime sau La început a fost iubirea. La 4 octombrie din acelaÅŸi an, Părintele Dumitru Stăniloae a trecut la cele veÅŸnice.