Eu cred că viaÅ£a noastră este o lungă serie de „Rendez-vous"-uri. Despre cât de multe pagini din istoria noastră am putea spu­ne: „Dumnezeu era acolo ÅŸi eu nu ÅŸtiam!" O mică parabolă poate ilustra aceasta. Într-o zi, primesc în cutia mea cu scrisori un plic, pe care îl deschid. În interior o foaie complet albă. O mototolesc ÅŸi o arunc la coÅŸ. Dar aceasta se întoarce în mintea mea. Sunt ne­dumerit. O culeg de pe jos, o ne­tezesc, ÅŸi, după ce aprind gazul, o trec cu atenÅ£ie prin apropierea flăcării. Åži iată că un poem superb, scris fără îndoială cu lămâie, îÅŸi face apariÅ£ia... Eu îmi spun că aÅŸa este viaÅ£a noastră. Nu înÅ£elegem nimic din ea, nu pricepem ce ni se întâmplă, ÅŸi ar fi suficient de a aduce această foaie a existenÅ£ei noastre la căldura Cuvântului lui Dumnezeu pentru ca ea să devină o aventură extraordinară, debordând de sens.

Iată acum o altă istorioară. Un bătrân merge la templu ÅŸi îi spune lui Dumnezeu: „iată, de o viaÅ£ă întreagă vin în casa ta, în fiecare zi, ÅŸi tu niciodată nu mi-ai întors vizita". Dumnezeu îi răspunde: „Mâine, voi veni". Ce bucurie pe bătrân! Se pune să-ÅŸi măture casa, pregăteÅŸte prăjituri, împrumută un fotoliu. A doua zi dimineaÅ£a, un băieÅ£aÅŸ, care îÅŸi dorea mult să guste din prăjituri, este alungat de bătrân; în mijlocul zilei, un călător care cerÅŸea puÅ£ină apă are aceeaÅŸi soartă; seara, un pensionar văduv ar fi vrut să se odihnească în fotoliu ÅŸi să facă puÅ£ină conversaÅ£ie. Este respins cu strigătul: „IeÅŸi afară, aÅŸtept pe altcineva!"

Supărat, bătrânul merge a doua zi să se plângă la templu: „De ce nu ai venit?" îl întreabă el plângând pe Dumnezeu. Si se aude răspun­sul: „De trei ori am venit, ÅŸi de trei ori m-ai dat afară..."

Adaptare după „Dumnezeu cu faÅ£ă de iubire", Părintele Stan Rougier