Cuvântul Mitropolitului (mai 2010)

A spune că suferinÅ£a umană este legată de manifestarea slavei lui Dumnezeu înseamnă a învăÅ£a că suferinÅ£a în lume este asociată Crucii. Crucea este ultimul moment al suferinÅ£ei omeneÅŸti. Pe pământ nu este o altă suferinÅ£ă mai mare decât Crucea. În ea se întâlneÅŸte suferinÅ£a întregii omeniri. Åži în orice suferinÅ£ă punctul culminant este manifestarea slavei lui Dumnezeu. Însă scopul vieÅ£ii pământeÅŸti a lui Hristos nu a fost Crucea, ci Învierea. Aceasta este manifestarea slavei dumnezeieÅŸti pe pământ ÅŸi în noi. Noi putem regăsi această lumină a lui Hristos prin pocăinÅ£ă. PocăinÅ£a ne deschide slavei lui Dumnezeu, care trece dincolo de suferinÅ£ele noastre ÅŸi le depăÅŸeÅŸte: ea ne face în aceeaÅŸi măsură capabili de a fi instrumente în mâna lui Dumnezeu pentru manifestarea acestei slave dumnezeieÅŸti.

Orbul din naÅŸtere nu a plâns doar suferinÅ£ele sale, nu s-a bucurat doar că a dobândit vederea naturală, lumina materială, lumina acestei lumi. El a dobândit în acelaÅŸi timp lumina dumnezeiască, lumina lui Hristos, atunci când L-a cunoscut. Dacă ne bucurăm de sănătate, de vederea fizică, să căutăm să ne bucurăm ÅŸi de vederea cea duhovnicească, cea a orbului din naÅŸtere.

† Mitropolitul Iosif