Acestea le zic nu în sensul ca noi să înviem morții, sau să vindecăm pe cei leproși, ci ca să avem cu noi acel semn, cu mult mai mare decât toate celelalte, adică dragostea. Căci unde se găsește acest mare bun, de îndată acolo stă de față Fiul împreună cu Tatăl, iar harul Sfântului Duh ne adumbrește. „Unde vor fi doi sau trei adunați întru numele Meu, zice, acolo sunt și Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20), ceea ce este dovada marii Lui dispoziții, și totodată dovada celor ce iubesc mult, și care voiesc a avea împrejurul lor pe cei iubiți. „Însă cine este – zici – atât de mișel încât să nu voiască a avea pe Hristos în mijloc?” Noi, care ne răsculăm unii asupra altora. Åži poate că va râde cineva și va zice: „Ce spui?! Ne vezi pe noi toți stând între aceleași ziduri, sub același acoperământ al Bisericii, stând în liniște în același staul, pe niciunul nu-l vezi luptându-se, suntem sub același păstor, în comun rugându-ne și ascultând cele vorbite, în comun înălțând rugăciunile noastre lui Dumnezeu, și tu ne aduci aminte de lupte și răscoale?!”

Da, vă aduc aminte de lupte, și nu mă irit deloc și nici nu mă sperii. Văd eu ceea ce văd, și știu bine că ne găsim sub același acoperământ, și sub același păstor, însă tocmai pentru aceasta mă plâng, că atâtea împrejurări concurând în a ne aduna la un loc, noi totuși ne răsculăm unii împotriva altora. „Åži ce răscoală – spui tu – ai văzut aici?”. Aici desigur că n-am văzut, însă după ce ieșim de aici, iată că unul vorbește de rău pe altul, celălalt batjocorește pe față, un altul invidiază, lăcomește și răpește, un altul iarăși silește, unul iubește rău, pe când altul țese mii de viclenii. […]

Rușinați-vă, rogu-vă, și sfiiți-vă de această sfântă masă, din care cu toții ne împărtășim; sfiiți-vă, zic, de Hristos cel jertfit pentru noi, de jertfa ce stă aici în fața noastră.

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Romani, 8; PG 60, 464-466