Zis‑a iarăși: „Mulți dintre oameni poftesc cu adevărat fapta bună, dar pe calea care duce spre dânsa întârzie să umble. Iar alții nici fapta cea bună nu socotesc că este. Trebuie doar pe aceia să‑i plecăm să lepede pregetarea, iar pe aceștia să‑i învățăm că fapta  bună cu adevărat este faptă bună.”.

Zis‑a iarăși că răutatea i‑a îndepărtat pe oameni de la Dumnezeu și pe unii de alții i‑a dezbinat. Deci, de aceasta cu toata osârdia trebuie să fugim și să alergăm după fapta cea bună, care la Dumnezeu ne aduce și pe unii cu alții ne unește. Iar hotarul faptei celei bune și al filosofiei este neprefacerea cea cu pricepere.

Zis‑a iarăși: „Fiindcă mare este înălțimea smeritei cugetări şi căderea mândriei, vă sfătuiesc pe voi ca pe aceea să o iubiți, iar întru aceasta să nu cădeți.”. 

Avva Isidor Pelusiotul

Postul este o silire a firii și o tăiere împrejur a dulceții gâtlejului, curmarea aprinderii, alungarea gândurilor rele și eliberarea de visări, curăția rugăciunii, luminătorul sufletului, paza minții, înmuierea învârtoșării, ușa străpungerii inimii, suspinul smerit, zdrobirea veselă, încetarea multei vorbiri, începutul liniștirii, străjerul ascultării, ușurarea somnului, sănătatea trupului, pricinuitorul nepătimirii, iertarea păcatelor, ușa și desfătarea Raiului. 

Sfântul Ioan Scărarul, Scara, Cuvântul al 14‑lea

Postind Domnul patruzeci de zile în pustie, mai pe urmă a flămânzit, arătând firea cea omenească. Suflete, nu te lenevi; de va năvăli asupra ta vrăjmașul, alungă‑l cu rugăciuni și cu postire, departe de la picioarele tale.

Sfântul Andrei Criteanul, Canonul cel Mare

Zis‑a Avva Visarion: „Când ești în pace și nu ai altă luptă, atunci mai mult să te smerești, ca nu cumva bucurie străină intrând, să ne lăudăm şi să fim dați la război. Că de multe ori Dumnezeu, pentru neputințele noastre, nu ne lasă să fim dați spre luptă, ca să nu pierim.”. 

Un frate, locuind împreună cu alți frați, l‑a întrebat pe avva Visarion: „Ce voi face?”. I‑a zis lui bătrânul: „Taci și nu te număra pe tine cu ceilalți.”.

Avva Visarion murind, zicea că trebuie să fie călugărul ca Heruvimii și Serafimii: tot ochi.

Avva Visarion

Precum norul acoperă lumina Lunii, așa aburii pântecelui gonesc înțelepciunea lui Dumnezeu din suflet. Și precum este văpaia focului în lemne uscate, așa este și trupul când pântecele este plin. Și precum materie de la materie crește văpaia focului, așa și felul mâncărurilor mișcarea trupului. În trupul cel iubitor de dulceți cunoștința lui Dumnezeu nu locuiește. Și cel ce își iubește trupul său Darul lui Dumnezeu nu îl va dobândi. Precum din chinuri se naște rod care veselește pe ceea ce l‑a născut, așa din osteneala gâtlejului și a tot trupul se naște în suflet rod, cunoștința tainelor lui Dumnezeu; iar leneșilor și iubitorilor de dulceți, rod de rușine.Precum tatăl se grijește de fiu, așa și Hristos se grijește de trupul cel ce pătimește rău pentru dânsul, și aproape de gura lui este totdeauna. A lucrării aceea cu înțelepciune, neprețuită îi este dobânda.

Sfântul Isaac Sirul, Cuvântul al 56‑ lea