Zis‑a avva Antonie: „Părinții cei de demult, când mergeau în pustie, întâi se vindecau pe ei înșiși și după aia, făcându‑se doctori aleși, vindecau și pe alții. Iar noi, ieșind din lume, mai înainte de a ne vindeca pe noi înșine începem a vindeca pe alții. Și întorcându‑se boala asupra noastră se fac nouă cele de pe urmă mai amare decât cele dintâi; și auzim de la Domnul: „Doctore, vindecă‑te mai întâi pe tine însuți.”.
Acest avva Antonie, căutând la adâncul judecăților lui Dumnezeu, a cerut zicând: „Doamne, cum se face că unii mor de tineri, iar alții prea îmbătrânesc? Și pentru ce unii sunt săraci, iar alții bogați? Și cum cei nedrepți sunt bogați, iar cei drepți săraci?”. Și a venit la el un glas zicând: „Antonie, ia aminte la tine că acestea sunt judecăți ale lui Dumnezeu și nu‑ți este de folos a le ști.”.
A întrebat cineva pe avva Antonie zicând: „Ce trebuie să păzesc eu ca să plac lui Dumnezeu?”. Și răspunzând bătrânul i‑a zis lui: „Cele ce‑ţi poruncesc ție păzește‑le. Oriunde vei merge, pe Dumnezeu să‑L ai înaintea ta întotdeauna; orice vei face, să ai mărturie din Sfintele Scripturi; și oriunde vei ședea, să nu te miști degrabă. Pe acestea trei păzește‑le ÅŸi te vei mântui.”.
Zis‑a iarăși: „De la aproapele este viața și moartea. Că de vom dobândi pe fratele, pe Hristos dobândim. Iar de vom sminti pe fratele, lui Hristos greșim.”.
Zis‑a avva Grigorie că aceste trei lucruri le cere Dumnezeu de la tot omul care are sfântul botez: credința dreaptă din suflet, adevărul de pe limbă ÅŸi înfrânarea patimilor, adică curățenia trupească.
Fiindcă avva Macarie se purta cu nerăutate faÅ£ă de toți frații, i‑au zis lui unii: „Pentru ce te faci pe tine așa?”. Iar el a răspuns: „Doisprezece ani am slujit Domnului meu ca să‑mi dăruiască darul acesta. Åži voi toți mă sfătuiți să‑l lepăd?”.
Trecând odată de la luncă la chilia sa cu smicele de finic în spate, pe avva Macarie l‑a întâmpinat în cale diavolul, cu secera. Åži vrând să‑l lovească, n‑a putut. Åži i‑a zis: „Multă silă am de tine, Macarie, căci nu pot nimic asupra ta. Iată, orice faci, și eu fac. Tu postești, dar eu nicidecum nu mănânc. Priveghezi, dar eu nicidecum nu dorm. Că un singur lucru este cu care mă biruiești.”. Åži i‑a zis avva Macarie: „Care este?”. Iar el a zis: „Smerenia ta, pentru aceasta nu pot face nimic asupra ta.”.
Zis‑a același avva Macarie: „Dacă dojenind pe cineva te vei porni spre mânie, îÅ£i împlinești patima; aÅŸa că nu cumva pe alții să‑i mântuiești ÅŸi pe tine să te prăpădești.”
Întrebat‑au unii pe avva Macarie: „Cum suntem datori să ne rugăm?”. Le‑a zis lor bătrânul: „Nu e de trebuință a vorbi multe, ci a întinde adeseori mâinile ÅŸi a zice „Doamne, precum vrei ÅŸi precum știi, miluiește”. Iar dacă ai război asupra ta zi „Doamne, ajută‑mi”. Și El știe ce e de folos și se va milostivi spre noi.”.
Un frate s‑a dus la avva Macarie egipteanul ÅŸi i‑a zis: „Avvo, spune‑mi cuvânt să mă mântuiesc.”. Åži i‑a zis bătrânul: „Du‑te la mormânt și ocărăște morții.”. Deci, ducându‑se fratele, a ocărât ÅŸi a azvârlit cu pietre ÅŸi venind a vestit bătrânului. Åži i‑a zis lui bătrânul: „Nimic nu Å£i‑au grăit?”. Iar el a răspuns: „Nu.”. I‑a zis lui bătrânul: „Du‑te și mâine și îi slăvește.”. Deci, mergând fratele, i‑a slăvit zicând „apostolilor, sfinților și drepților”. A venit la bătrânul ÅŸi i‑a zis: „I‑am slăvit.”. Și i‑a zis bătrânul: „Nimic nu Å£i‑au răspuns?”. A zis fratele: „Nu.”. I‑a zis lui bătrânul: „Știi cu câte i‑ai necinstit și nimic nu Å£i‑au răspuns? Åži cu câte i‑ai slăvit ÅŸi nimic nu Å£i‑au grăit? Așa și tu, dacă vrei să te mântuiești, fă‑te mort. Nici nedreptatea oamenilor, nici lauda lor să nu o socotești; precum cei morți să fii, și așa poți să te mântuiești.”.
