Despre iubire

Nu trăim astăzi într-o vre­me de prigoană la propriu, dar cu toate acestea zi de zi suntem confruntaÅ£i cu tot felul de încercări, din toate părÅ£ile, după cuvântul Evangheliei: «duÅŸmanii omului vor fi casnicii lui»²; într-adevăr totul se pune împotrivă credinÅ£ei noastre ÅŸi împotriva a toate noi trebuie să ne mărturisim credinÅ£a împre­jurul nostru – către cei care ne înconjoa­ră direct – uneori în propria noastră casă, în obÅŸtea sau parohia noastră, sau în ori­ce alt loc. În fiecare clipă mărturisirea credinÅ£ei este un fapt real ÅŸi chiar dacă nu suntem uciÅŸi de cei dinaintea cărora ne mărturisim credinÅ£a, cu toate acestea în sufletul nostru suntem daÅ£i morÅ£ii, trăim mucenicia, îndurând râsete ÅŸi batjocuri, dispreÅ£uiÅ£i pentru că ne-am manifestat credinÅ£a, însă Domnul spune că cel care va răbda până la sfârÅŸit va fi biruitor³.

„Vei cunoaÅŸte care este starea adevă­rată ÅŸi tainică a inimii tale după felul gân­durilor tale”, scrie Sfântul Isaac⁴. Ceea ce iubeÅŸte Dumnezeu în noi, este aplecarea tainică a inimii noastre, pe care nimeni nu o poate vedea nici percepe. Inima se poate apleca spre ură, spre nepăsare, dar si spre iubire. Iar cel care pune la cale orice rău în noi nu poate răbda chiar această tainică aplecare a inimii.

Or această stare tainică a inimii noastre aplecate spre iubire, în momentul în care o trăim, naÅŸte suferinÅ£a, căci este o stare hristică, o stare de mucenicie, o stare de luptă continuă pentru ca iubirea să învingă în inima noastră. „Adevărata minune, scrie Olivier Clement, cea mai grea, este deci pilda si lucrarea iubirii, în înÅ£elesul du­hovnicesc al cuvântului. A intra în Dumnezeu înseamnă a se lăsa dus de nesfârÅŸita miÅŸcare de iubire a Treimii, care ne arată pe celălalt ca pe aproapele nostru ÅŸi mai mult decât atât, care îngăduie fiecăruia dintre noi să devină aproapele celorlalÅ£i oa­meni. Iar a deveni aproape înseamnă a urma lui Hristos, căci El se face una cu orice om care suferă”⁵.

Noi suntem iubitori ai lui Dumnezeu, iar lupta noastră tainică este a căuta cum să iubim pe Dumnezeu ÅŸi pe aproapele, cum să dăruim sau să ne dăruim pe noi înÅŸine. „Dumnezeu este iubire ÅŸi viaÅ£ă, mai spune el, iar omul care se uneÅŸte cu Dumnezeu devine o fiinÅ£ă capabilă de iubire. Iar această iubire este libertate”⁶. ToÅ£i sfinÅ£ii mu­cenici pe care îi pomenim zi de zi se fac pentru noi lumină vie, care ne însoÅ£eÅŸte în această luptă pentru a dobândi iubirea fără greÅŸ ÅŸi fără pată, care din fericire trece prin aproapele nostru.

† Mitropolitul Iosif