Cuvânt la Nașterea Domnului

Hristos-Pruncul ne deschide Cerul pentru a ne primi cu cetele cereÅŸti, noi doar peÅŸtera cu cele ne­cuvântătoare! Hristos-Pruncul ne pune la Sânul Părintelui ceresc, noi îi pregătim grajdul ÅŸi ieslea! Hristos-Pruncul este primit de ostile îngereÅŸti cu cântare de slavă, iar noi îl primim cu indiferenÅ£ă, egoism ÅŸi uitare! Hristos-Pruncul ne dăruieÅŸte pietrele nestemate ale faptelor celor bune, noi ne legăm la ieslea păcate­lor la care voim să îl legăm ÅŸi pe El! SfinÅ£ii ne învaÅ£ă cum să iubim pe Dăruitorul înainte de toate, ÅŸi nu da­rul, precum ne arată Sf. Ioan Gură de Aur: „AÅŸa sunt sufletele sfinÅ£ilor. Se bucură mai mult de Dumnezeu Cel Care a dat, decât de darurile primi­te. Căci ei nu-L iubesc pentru darurile Lui, ci pe acelea le iubesc din pricina Lui” (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii si cu­vântări despre educaÅ£ia copiilor, p. 77).

Suntem cu toÅ£ii răniÅ£i de păcat, de necredinÅ£ă, de descurajare, de suferinÅ£e, de teama morÅ£ii ÅŸi de moarte, dar să în­drăznim să ne apropiem de faÅ£a lui Hristos-Pruncul îndreptată către noi ÅŸi care ne îmbie la vindecarea desăvârÅŸită pe care numai El ne-o poate dărui. Cu adevărat ne-o dăruieÅŸte, pentru că nu pu­tem da nimic în schimbul ei. Vindecarea înseamnă pentru noi mântuirea, înseam­nă vindecarea omului lăuntric, în adân­cimile ÅŸi ascunziÅŸurile lui, acolo unde nu­mai lumina harului poate ajunge ÅŸi poate vindeca prin iertare. Aceasta este semnificaÅ£ia peÅŸterii: răceala, indiferenÅ£a, uitarea, răutatea, suferinÅ£ele, împietrirea, întunecimea care vine de la toate acestea ÅŸi care fac din sufletul nostru peÅŸteră de necuvântătoare, simÅ£ăminte amorÅ£ite, pa­ralizate, care nu mai pot nimic afirma în prezenÅ£a Pruncului, doar Îl admiră, Îl re­cunosc, dar nu Îl pot urma, nu Îl pot pri­mi, legate fiind la ieslea păcatului de la care Hristos vine să ne slobozească. El ne pregăteÅŸte darul vieÅ£ii, doar să Îl primim, ca pe o mană cerească descoperită în Cina cea de Taină, unde Hristos ne primeÅŸte pentru veÅŸnicie la masa Lui cea bogată ÅŸi nesfârÅŸită, unde Darul este El ÎnsuÅŸi, din ieslea săracă a Betleemului ÅŸi până pe Cruce ÅŸi în Mormânt ÅŸi la Dreapta lui Dumnezeu Tatăl unde S-a înălÅ£at, neÅŸtirbit ÅŸi întreg dăruindu-Se nouă. „Pentru aceas­ta Mă iubeÅŸte Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăÅŸi să-l iau. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun” – zice Domnul. (Ioan 10, 17- 18) Ne îmbogăÅ£im în multă nedreptate astăzi, în suferinÅ£e ÅŸi neputinÅ£e. Dar Pruncul-Hristos din ieslea Betleemului ne spune cu glasul Lui cel greu de auzit ÅŸi înÅ£eles pentru inimile împietrite: cine este nedreptăÅ£it ÅŸi Eu să nu fiu cu el, cine este judecat ÅŸi Eu să nu fiu cu el, cine este omorât ÅŸi Eu să nu fiu omorât cu el, cine este urât ÅŸi Eu să nu fiu urât împre­ună cu el, cine este uitat ÅŸi singur ÅŸi Eu să nu fiu împreună cu El uitat ÅŸi singur, cine este neauzit în dreptatea lui ÅŸi Eu să nu fiu cu el împreună uitat ÅŸi neauzit, cine este slab ÅŸi Eu să nu fiu slab împre­ună cu El?

Tuturor vă urez Sărbători frumoase si binecuvântate, bucurându-vă cu cei ce se bucură, neuitând pe cei în suferinÅ£e de tot felul, precum si Hristos o face cu fiecare dintre noi.

Anul nou să ne fie prilej de mai multă dragoste si preÅ£uire a unora pentru alÅ£ii, neuitând pe cei care au plecat din lumea aceasta în anul care a trecut, iar harul lui Dumnezeu să ne însoÅ£ească în toate zilele!

† Mitropolitul Iosif