Cuvânt la ÃŽnvierea Domnului

Am încercat să trăim în adâncul su­fletului ÅŸi în acest Sfânt ÅŸi Mare Post ÅŸi în Săptămâna Patimilor ÅŸi să facem ÅŸi ale noastre Patimile Lui, interiorizând în acelaÅŸi timp realitatea faptului că nu mai suntem singuri în toate încercările prin care trecem pe acest pământ, că viaÅ£a noastră are sens în dragostea mult milos­tivă a lui Hristos, Care a îndrăznit nebu­nia Crucii ÅŸi a morÅ£ii pentru a ne încredinÅ£a că nu suntem singuri, că ne este alături cu dragostea Lui. Mila nemăr­ginită a lui Dumnezeu faÅ£ă de noi oame­nii trăită ÅŸi dăruită pe Cruce de ÎnsuÅŸi Fiul Cel Întrupat, astăzi răsare din mormânt, golind iadul, biruind moartea, ca noi să fim vii. Crucea ÅŸi Moartea Lui devin pen­tru noi binecuvântare, devin mântuitoa­re. „Căci cuvântul Crucii,ne spune Sfân­tul Apostol Pavel, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.” (I Cor 1, 18) Însă iată că moartea pe Cruce ÅŸi Mor­mântul pe care le-a primit Fiul lui Dumnezeu în schimbul iubirii Lui pentru noi,

nu rămân sterpe, dragostea Lui rodeÅŸte în lume mântuirea. Cerurile ÅŸi pămân­tul saltă de bucurie astăzi, Hristos Dom­nul a înviat ÅŸi mântuire din suferinÅ£a morÅ£ii a adus neamului omenesc! De în­vierea lui Hristos se bucură ÅŸi se vese­lesc cetele îngerilor ÅŸi poporul creÅŸtin, dar ÅŸi întreaga natură, căci Adam cel mort prin lemnul pomului, este înviat prin lemnul de viaÅ£ă făcător al Crucii, care a primit pe Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii! Åži rănile prici­nuite de noi, ÅŸi Crucea care L-a primit, ÅŸi cuiele care L-au străpuns, ÅŸi suliÅ£a care L-a împuns, ÅŸi moartea care L-a împre­surat, ÅŸi mormântul care L-a primit, ÅŸi iadul care a crezut că L-a înghiÅ£it, toate prin Înviere s-au umplut de lumina ha­rului Celui pe care moartea nu L-a pu­tut Å£ine în chingile ei. „Unde îÅ£i este, moar­te, biruinÅ£a ta? Unde îÅ£i este, moarte, boldul tău?"(I Cor 15, 55) Cum să nu se vese­lească ÅŸi cerul ÅŸi pământul de această în­torsătură pe care a luat-o moartea cea neiertătoare în viaÅ£a noastră, ea care l-a înghiÅ£it pe om de la căderea lui Adam ÅŸi până la Hristos, fiind acum biruită ÅŸi de­venind ea însăÅŸi prin aceasta PaÅŸte – Tre­cere spre Cel Înviat Care ne-a deschis uÅŸa cerului, poarta Raiului? „Adevărat, adevărat zic vouă (zice Domnul): cel ce ascultă cuvântul Meu si crede în Cel ce M-a trimis are viaÅ£ă veÅŸnică si la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viaÅ£ă." (In 5, 24) Moartea ÅŸi-a pierdut dintr-o dată puterea asupra nostră ÅŸi devine

PaÅŸte, trecere în viaÅ£a cea dăruită nouă prin înviere. „DesfiinÅ£ând prin înviere stă­pânirea morÅ£ii, – zice Sfântul Chiril al Alexandriei – nu Åži-a procurat învierea SieÅŸi, întrucât este Cuvântul ÅŸi Dumnezeu, ci ne-a dat această binecuvântare nouă, prin Sine ÅŸi în Sine (căci toată firea omu­lui era în Hristos, strânsă de legăturile morÅ£ii)."(Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cartea a IX a, cap 12, în PSB vol 41, p. 1064).

Taina vieÅ£ii ÅŸi a morÅ£ii noastre ne-a fost tâlcuită astăzi de Cel ce a primit viaÅ£a ÅŸi moartea în numele nostru, iubindu-ne până la jertfa de Sine pentru a ne face părtaÅŸi bucuriei ÅŸi vieÅ£ii veÅŸnice, prin În­viere. De acum suntem purtători ai înÅ£elesurilor tainei vieÅ£ii ÅŸi a morÅ£ii pe care să le trăim de-a lungul scurtei noas­tre vieÅ£i pământeÅŸti, împărtăÅŸindu-le tu­turor, adică să fim sau să devenim misi­onari. Această taină nu poate fi desluÅŸită decât în ÅŸi prin Hristos Cel mort ÅŸi învi­at. El ne chemă nu la orice fel de misiu­ne, în parohie sau în mănăstire fiind, ci la cea a bucuriei ÅŸi luminii care izvorăsc din Mormântul rămas gol pentru veÅŸnicie, a vieÅ£ii smulse din moartea care părea de neînvins, a "iubirii dumnezeieÅŸti mai tare decât moartea”.

HRISTOS A ÎNVIAT!

† Mitropolitul Iosif