Cu dragoste şi căldură părintească s-a apropiat de părintele Tudor şi de recentul hirotonit părinte diacon Bogdan, oferindu-i acestuia, din urmă, susţinerea necesară pen­tru prima lui slujire în cadrul unei Liturghii arhiereşti. Deşi, probabil, familiile de credincioşi prezente la Sfânta Liturghie, de multe ori, nu se aşteaptă să ia parte la un di­alog real cu un ierarh, Preasfinţia Sa, Episcopul Ignatie Mureşanul, le-a mulţumit părinţilor pentru gestul lor de a-i duce pe copii la Sfântul Potir pentru a se împărtăşi cu Sângele şi Trupul Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Le-a vorbit despre dialogul dintre aceştia şi copiii lor, afirmând că un copil căruia i se spune că e rău, e ca şi cum ar fi anesteziat, îşi pierde entuziasmul. Trebuie întotdeauna scoase în evidenţă părţile bune, pline de lumină ale copiilor. Dar pentru aceasta, părinţii trebuie să sca­pe de păcat şi, mai ales, să le transmită co­piilor faptul că familia este aşa cum Dumnezeu a lăsat-o, tată, mamă şi copii, adi­că bărbat, femeie şi copii.

Este, de asemenea, foarte important ca părinţii să aibă grijă de copiii lor şi să înţeleagă ce înseamnă cu adevărat pocăinţa, schimbarea omului. Conform cuvântului Preasfinţiei Sale, „sensul profund al pocăinţei, pe lângă părerea de rău, căirea, pentru greşelile pe care le facem, mai înseamnă şi schimbarea mentalităţii, termen ce provine din limba greacă, „metanoia”, şi înseamnă „a ne schimba mintea”. Această schimbare vine doar dacă facem efortul de a cere ajutorul lui Dumnezeu de a ne ilumi­na mintea şi de a ne schimba mentalitatea pentru a ne putea întoarce înspre Hristos. Un om invidios, de exemplu, nu se va putea bucura niciodată de cel de lângă el. Mintea lui este setată în a fi invidios. La fel şi în ca­zul oamenilor răi. Ceea ce este în noi, fie ră­utate, sau duh de desfrânare, asta vedem şi în cei de lângă noi, având tendinţa de a-i ju­deca pe cel de lângă noi, văzându-i de fapt aşa cum suntem noi. Cu alte cuvinte, sufle­tul nostru este ca un proiector, ceea ce este în el, proiectează şi în ceilalţi. Oamenii buni vor căuta întotdeauna partea bună, lumina din sufletul celorlalţi şi vor încuraja partea aceasta. Bucuria vine din faptul că oamenii se pot schimba, cu adevărat”.

„Schimbarea aceasta, după cum afirma Preasfinţia Sa, vine brusc, ca o spărtură la nivelul conştiinţei noastre, o realizare a fap­tului că greşim, că ducem o viaţă murdară, în contrast cu Evanghelia. Puterea lui Dumnezeu ne ajută să mergem pe calea credinţei, iar nimeni nu ne mai poate clinti din acel moment. Un exemplu concret este cuvântul Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul care spunea că noi oamenii suntem fie ca al­binele, fie ca muştele. Cei care se aseamănă cu albinele, vor vedea întotdeauna doar fru­mosul, doar florile şi mierea, iar cei care sunt ca muştele nici nu ştiu de existenţa florilor, ei văd doar răul, cele stricăcioase şi urâte. Concluzionând, locul din care privim viaţa ar trebui să fie alături de Hristos”.

Cu aceste cuvinte din suflet s-a pus înce­put bun noului an, iar credincioşii prezenţi s-au întors la casele lor mai bucuroşi şi, poa­te, mai puşi pe fapte de slavă, asemenea albi­nelor care trudesc cu bucurie pentru mierea cea dulce, atât de necesară întregii familii.

Cu credinţă, nădejde şi dragoste ne vom ruga pentru Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Iosif pentru faptul că are grijă de parohia noas­tră, trimiţându-l pe Preasfinţitul Părinte Episcop Ignatie ca să ne întărească în credin­ţă şi trăirea comuniunii dintre oameni.

Preot Tudor Ghită, Mihaela Cârdu