...până într-o zi când am mers într-o mică vacanÅ£ă la Paris; nu visam nimic, deÅŸi poate mulÅ£i îÅŸi doresc să meargă acolo. Îmi era pur ÅŸi simplu indiferent de ceea ce o să văd. Era vorba de o oră jumătate în avion, distanÅ£ă pe care o parcurgeam ÅŸi nu îmi imaginam că acolo ar putea fi o altă lume. Cazarea mi-o găsisem într-o mănăstire nu departe de Paris într-un sătuc liniÅŸtit, curat, ordonat, care îmi oferea liniÅŸtea ÅŸi odihna de care aveam nevoie atunci. Îmi petreceam zilele la început vizitând cât se putea; erau destule cât să poÅ£i să rămâi cu gura căscată ÅŸi să te minunezi pe lângă ce treceai... Într-adevăr era o oră jumătate de zbor, o distanÅ£ă mică, nu gândeai că aceÅŸti kilometri fac trecerea de la o lume la alta... Ei bine, da! pe lângă faptul că oamenii vorbeau altă limbă, lumea de aici era acum cu totul alta: mult mai serioasă ÅŸi aristocrată.

Întâmplarea a făcut să mă „lovesc” în una din duminici, să întâlnesc la mănăstirea unde stăteam câÅ£iva membri ai asociaÅ£iei Nepsis... UÅŸor, uÅŸor îmi deveneau ÅŸi prieteni până când am hotărât că vreau să iau parte mai mult la acest Nepsis. Ei bine, din neÅŸtiintă ÅŸi pur ÅŸi simplu din prietenie am ajuns să fiu în Nepsis ÅŸi chiar să iau parte la aniversarea celor 10 ani ai acestei asociaÅ£ii. Eram tineri din toate părÅ£ile Europei... români creÅŸtini cu toÅ£ii, luam parte ÅŸi încercam să păstrăm dialogul, să punem întrebările ÅŸi să ni se ofere răspunsurile de care aveam nevoie. Subiectul: terapia păcatului... S-au pus întrebări ÅŸi s-a vorbit mult... Însă câÅ£i dintre noi ne dăm seama cu adevărat când greÅŸim? CâÅ£i din cei plecaÅ£i la muncă în străinatate îÅŸi mai îngrijesc de cele dinăuntrul lor? CâÅ£i dintre noi mai ÅŸtim să fim smeriÅ£i în lumea străină în care ne aflăm? Din sutele de mii de români aflaÅ£i în străinătate ne-am strâns aici puÅ£ini. Cei care am fost am dat dovadă că suntem creÅŸtini, că avem ceva de arătat, că măcar noi, cei prezenÅ£i am realizat din cele spuse unde ÅŸi când greÅŸim. Ce trebuie acum să facem?

Am primit un formular unde aveam o întrebare de genul ce impresie am avut despre Congres. Impresie? AÅŸ înlocui mai degrabă impresia cu gândul ... Cum ar fi dacă toÅ£i cei care am luat parte în aceste zile am pune în practică acele gânduri că am vrea să ieÅŸim în stradă să dăm de mâncare săracilor, acele gânduri de a mai chema un prieten duminica să vină la Biserică cu noi, acele gânduri de a face ceva pentru aproapele tău, acele gânduri care te fac să fii mulÅ£umit de tine? Cum ar fi dacă ne-am gândi cum să facem ca peste un an să ne întâlnim tot aici în acest loc la aniversarea de 11 ani Nepsis în număr dublu sau triplu?  

Că ne-am întâlnit în acea zi de duminică nu a fost întâmplător, a existat un motiv; acel motiv e Sus deasupra fiecăruia, grijeÅŸte de fiecare dintre noi. Să dăm laudă ÅŸi mulÅ£umire Celui de Sus că existăm ÅŸi să îndreptăm faÅ£a către El nu doar când suntem în pragul disperării. Să învăÅ£ăm să dăruim, să învăÅ£ăm să hrănim credinÅ£a noastră cu smerenie ÅŸi rugăciune, să nu deznădăjduim...

De când sunt printre creÅŸtini am învăÅ£at să mă rog, am învăÅ£at să ascult ÅŸi încă mai am de învăÅ£at, dar din cele învăÅ£ate ofer la rândul meu aÅŸa cum ÅŸi eu am primit. Am învăÅ£at că nu haina de firmă ne face creÅŸtini, nu mirosul parfumului scump contează, că faptul că tastez acum la calculator ÅŸi nu mai scriu cu pixul pe foi de caiet nu mă face mai inteligentă; nu! Nici venirea mea la Paris nu a fost întâmplătoare; am văzut multe, am vizitat multe, am cunoscut o mulÅ£ime de oameni, am ”intrat” în Nepsis. Dar oare toate astea datorită Cui sunt posibile?

Alina Zara