Gânduri la Nașerea Domnului

Fiul lui Dum­nezeu sărăceÅŸte înomenindu-Se, ca pe cel sărac să-l îmbogăÅ£ească, îndumnezeindu-l. Sărăcia noastră o cunoaÅŸtem: căutăm să avem pământul ÅŸi sărăcim în cele ale Cerului; căutăm să iubim ÅŸi adesea dragostea noastră se transfor­mă în ură; căutăm să trăim cu orice preÅ£ viaÅ£a de pe pământ ÅŸi de fapt mu­rim Cerului, dar în acelaÅŸi timp ÅŸi pă­mântului; căutăm să ne îmbogăÅ£im în aurul pământesc ÅŸi îl pierdem pe cel ceresc; căutăm să ne hrănim cu pâinea pământească ÅŸi o ignorăm pe cea ce­rească; căutam să ne îmbogăÅ£im în ÅŸtiinÅ£a lumii acesteia ÅŸi sărăcim necăutând ÅŸtiinÅ£a cea veÅŸnică; căutăm să ne îmbogăÅ£im în plăcerea simÅ£urilor ÅŸi să­răcim în simÅ£irea omului luminat lă­untric de harul dumnezeiesc; căutăm să ne îmbogăÅ£im în mândrie ÅŸi pier­dem smerenia plină de slava cerească a lui Hristos; căutăm să ne îmbogăÅ£im pe toate căile în raiul cel pământesc ÅŸi pierdem pe cel ceresc; căutăm să ne ferim de iadul pământesc ÅŸi îl câÅŸtigăm pe cel veÅŸnic; căutăm să ne îmbogăÅ£im în orice bogăÅ£ie trecătoare ÅŸi pierdem sărăcia cea mântuitoare a lui Hristos, Pruncul Cel sărac din peÅŸtera Betleemului! El, născându-Se din Fecioara, găseÅŸte singurătatea ÅŸi răceala grajdu­lui deschis de răceala omului ÅŸi aduce în el Căldura Cerului; găseÅŸte indife­renÅ£a ÅŸi repulsia lumii ÅŸi aduce în schimb grija Cerului pentru cei uitaÅ£i de toÅ£i; găseÅŸte sărăcie materială ÅŸi adu­ce bogăÅ£ia cea nefăcută de mâna omului; găseÅŸte întunericul nopÅ£ii ÅŸi adu­ce lumina cea nepieritoare; găseÅŸte pe cei nebăgaÅ£i în seamă de nimeni ÅŸi îi face apostoli ai Cerului pe pământ; gă­seÅŸte pe cei ce-L caută peste întinde­rea pământului ÅŸi face înÅ£elepciunea lor văzătoare de Dumnezeu întrupat, Împăratul lumii; găseÅŸte ura lumii ÅŸi o transformă în iubire cerească; găseÅŸte suferinÅ£ă ÅŸi păcat ÅŸi le primeÅŸte ÅŸi le poartă, făcându-le Cruce; găseÅŸte ia­dul păcatului ÅŸi, prin iertare, îl schim­bă în raiul desfătărilor cereÅŸti.

Hristos Domnul născut în ieslea celor necuvântătoare caută inima omu­lui să o facă să vadă Cerul ÅŸi să devină SălaÅŸ Părintelui Ceresc; caută omul pă­cătos să îl ierte ÅŸi să îl vindece; caută omul suferind să îl odihnească în sâ­nul lui Avraam; caută să facă inimile curate ÅŸi smerite să se înalÅ£e tainic în cele nevăzute ÅŸi neauzite de ochiul ÅŸi urechea trecătoare; caută pe cei oste­niÅ£i ÅŸi împovăraÅ£i pentru a le odihni sufletele; caută sărăcia cea simÅ£itoare ÅŸi căutătoare de adevăr, pentru a-i dă­rui bogăÅ£ia nesecată a Cerului.

Câte daruri nu ne-a adus Pruncul din Betleemul Iudeii ÅŸi câte daruri nu ne aduce de fiecare dată când Îl pri­mim cu inima larg deschisă, care îÅŸi re­cunoaÅŸte sărăcia ÅŸi suferinÅ£ele? Nimeni nu este mai sărac în lumea aceasta de­cât omul cu inima fără Dumnezeu.

Omul cu adevărat sărac în viaÅ£a aceas­ta este cel fără credinÅ£ă. Dar Hristos ÅŸi pe acela îl cheamă să îl odihnească ÅŸi să îl scoată din sărăcia neiubirii de Dumnezeu, însă are nevoie ÅŸi de cei care au cunoscut dragostea lui Dumnezeu prin cuvânt ÅŸi prin faptă să fie martori ai Iubirii întrupate, ai Iubirii dumnezeieÅŸti coborâte pe pământ prin tainica peÅŸteră a celor necuvântătoa­re, în deplină sărăcie ÅŸi singurătate, ca tocmai sărăcia ÅŸi singurătatea noastră să le preschimbe cu prezenÅ£a Sa iubi­toare.

Hristos a venit să ne înveÅ£e si să ne ajute să răspundem iubirii lui Dumnezeu. De acest răspuns al nos­tru are nevoie lumea plină de suferin­Å£e ÅŸi săracă în credinÅ£ă. Putem oare să ne lăsăm învăÅ£aÅ£i de Hristos, Care ne cheamă să-i vedem ÅŸi să ne apropiem din inimă de cei săraci material, dar ÅŸi în credinÅ£ă, de cei singuri, de cei nelu­aÅ£i în seamă, să îi iubim ÅŸi să îi căutăm cu iubirea pe care El ne-o dăruieÅŸte ÅŸi cu care El ne caută ÅŸi ne iubeÅŸte din grajdul Betleemului ÅŸi până la sfârÅŸitul veacurilor.

Tuturor vă doresc Sărbătoarea NaÅŸterii Domnului cu bucurie ÅŸi îm­pliniri duhovniceÅŸti, iar anul care vine să vă fie binecuvântat!

† Mitropolitul IOSIF