„Hramul parohiei îmi pare acea curgere de timp aparte, în care trăim mai intens, pe durata unei zile întregi, o întreagă atmosferă de binecuvântare. Cuvioasa Parascheva atra­ge în fiecare an închinători, dăruitori, slujitori... cu toÅ£ii, fără excepÅ£ie, suntem chemaÅ£i să fim fericiÅ£ii primitori ai harului venit prin binecuvântarea ei. Poate că în poveÅŸti nunÅ£ile durează trei zile. La noi durează o zi, care începe dis-de-dimineaÅ£ă, la 06.45, cu Sfânta Liturghie arhierească ÅŸi sobor de preoÅ£i veniÅ£i, din evlavia lor pentru sfânta, atât din regiunea pariziană, cât ÅŸi mai de departe (pă­rintele Jean Marie a fost găzduit liturgic de parohia noastră câteva zile, culminând cu participarea la hram), din Mitropolia noas­tră sau din altele. O primă agapă a zilei, mi­cul dejun construit cu participarea fiecăru­ia imediat după săvârÅŸirea Sfintei Liturghii, a fost întruparea concretă a bucuriei frater­nităÅ£ii. Seara, acatistul sfintei de la 18.45 a adăugat faÅ£ă de dimineaÅ£ă ÅŸi alÅ£i slujitori, ÅŸi alÅ£i închinători. Atmosfera de rugăciune la lumina lumânărilor ÅŸi a candelelor, speci­fică parohiei noastre, dă contur în lăuntrurile noastre a ceva din taina întâlnirii cu Dumnezeu. Ne-am regăsit apoi la progra­mul cultural al serii. Teatrul de marionete este prilejul prin care copiii oferă părinÅ£i­lor interpretare, bogăÅ£ie de sens, valori de viaÅ£ă, toate într-o formă ludică ce te preia ÅŸi te poartă, lăsându-te în cele din urmă îm­bogăÅ£it ÅŸi bucuros.

A urmat, în Cripta PuÅ£ului (îÅŸi are nu­mele de la prezenÅ£a unui puÅ£ vechi de sute de ani, cu apă în el ÅŸi acum), într-o atmo­sferă de catacombă (situată cam la nive­lul unde se afla Parisul ca înălÅ£ime în Evul Mediu, mai jos cu un metru ÅŸi ceva decât nivelul actual al oraÅŸului), loc în care pe­reÅ£ii de piatră mărturisesc frumuseÅ£e ÅŸi curgere a timpului, un recital pe care îl pu­tem numi fără îndoială extraordinar, atât prin calitatea interpretării, cât ÅŸi prin uni­citatea punerii în scenă a unor partituri muzicale a căror interpretare mărturiseÅŸte ceva din adâncul sufletului românesc. Sunt momente de simÅ£ire românească nu numai pentru noi, românii aflaÅ£i în Occident, dar ÅŸi pentru francezii care se bucură împreună cu noi de trăirea Ortodoxiei. Ei primesc mărturia noastră culturală ca pe oportunitatea de a ne în­Å£elege mai bine ca popor purtător de Ortodoxie. Simona Eftimoiu, într-o inter­pretare a cărei complexitate o poate des­coperi fiecare fie ÅŸi prin mulÅ£imea de in­strumente de suflat folosite, ne-a împărtăÅŸit câteva gânduri în exclusivita­te: «Am mai cântat aici, în Occident, din muzica tradiÅ£ională românească, de data asta însă a fost diferit, pentru că sunt cei care au ascultat românii noÅŸtri aflaÅ£i într-un loc departe de casă. Nu m-am gândit să ofer un anu­me repertoriu, ci am luat la rân­dul meu energie de la ei, ne-am hrănit reciproc. Muzica aceasta e limbajul nostru comun, face un ecou cu amintirile noastre de când eram acasă». Transpunerea la flaut a baladei de Ciprian Porumbescu a produs momen­te de virtuozitate. Iar «simpla» interpretare a Ciocârliei,puncta­tă de aplauzele celor prezenÅ£i, electrizaÅ£i de simÅ£irea care se degaja din împreuna participare între flautista de excepÅ£ie care este Simona Eftimoiu ÅŸi pianistul nostru, Ionel Streba, a cărui interpretare cu sim­Å£ire ne încântă de fiecare dată, au contri­buit la bucuria ÅŸi conÅŸtiinÅ£a că se întâm­plă ceva minunat în cripta noastră.”