Sărbătoarea a început cu slujba Vecerniei cu Litie, săvârsită în ajun de că­tre părintele Vasile. La sfârsit, în cuvântul adresat celor prezenÅ£i, părintele a preci­zat cât de importante sunt slujbele Bisericii, care ne dau posibilitatea „să ne simÅ£im acasă" Doar în Sfânta Biserică „oamenii au posibilitatea, oriunde ar fi, să se simtă ca acasă si această stare ne-o prilejuieste numai si numai Biserica cu sfintele Ei sluj­be”. De aceea, „în timpul sfintelor slujbe nu suntem nici acasă la noi în România, nici în Spania, nici în altă parte, ci suntem în casa Domnului, deoarece Casa lui Dumnezeu este pretutindeni, cu acelasi har, cu aceeasi binecuvântare”.

A doua zi, în predica din cadrul Sfintei Liturghii, părintele a vorbit despre iubi­rea lui Dumnezeu pentru oameni ca fiind una jertfelnică: „Căci Dumnezeu asa a iu­bit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaÅ£ă vesnică” (In 3, 16). Atunci când Dumnezeu a cerut lui Avraam să-l jertfească pe fiul său, Isaac, „a vrut să arate întregii umanităÅ£i că aceasta va face cu Fiul Său, Îl va lăsa să fie răstig­nit... Iubirea cu care L-am iubit pe Tatăl v-am iubit pe voi. Iubirea cu care Tatăl M-a iubit pe mine vă iubeste pe voi”. Åži de aici înÅ£elegem cât de mare este iubirea lui Dumnezeu pentru noi. Referitor la peri- copa evangheliei din această zi, se ridică o întrebare: „Unde este iubirea lui Dumnezeu pentru noi, cea jertfelnică? Când Dumnezeu ne cere să nu iubim pe tată sau pe mamă, pe fiu sau pe fiică mai mult decât pe El, nu cumva este o iubire egoistă”?. Sigur că nu. „Când ne cere Dumnezeu acestea, noi trebuie să vedem ÅŸi să înÅ£elegem dincolo de aceste cuvinte, cu mentalitate ÅŸi înÅ£elepciune dumneze­iască”, pentru că „limbajul Scripturii nu mai există în lume, nu numai că nu ÅŸtim să citim cu cuvintele Scripturii, dar nu ÅŸtim nici să gândim cu cuvintele Scripturii, de­oarece în zilele noastre, pentru mulÅ£i, ele sunt o nebunie”. Noi trebuie să iubim pe tată, pe mamă, pe fiu sau pe fiică în Dumnezeu, El ÎnsuÅŸi arătându-ne aceas­tă iubire în sânul Sfintei Treimi.

Dumnezeu l-a creat pe om „cinstindu-l ca pe o făptură dumnezeiască”. Însă omul a vrut să ajungă la îndumnezeire nu prin Dumnezeu, ci singur. De aceea, „Dumnezeu Îl trimite pe Fiul Său ca să se facă omul pe care Dumnezeu l-a gândit dinainte, pe care l-a făcut prima dată ca să fie om cum l-a gândit ÅŸi cum l-a zidit de la început". „Când a arătat Pilat pe Iisus, spu­nând iată Omul,nu ÅŸtia ce spune, de ace­ea dacă noi vrem să ÅŸtim ce trebuie să fim, trebuie să privim la Mântuitorul Hristos, în El, în Omul Hristos, ÅŸi să vedem cum ne-a gândit pe noi Dumnezeu".

După agapă ne-am întors în biserică, unde părintele Vasile ne-a pus în vedere că frământări­le fundamentale ale omului sunt în raport cu mântuirea. Omul, în toate frământările lui, caută infi­nitul, nemurirea, vrea să scape de moarte, de stricăciune. Omul ca­ută fericirea, dar dacă citim Predica de pe Munte descoperim că nu putem fi fericiÅ£i în această lume, ÅŸi atunci vine întrebarea: ce este fericirea? „Fericirea este apanajul lu­mii lui Dumnezeu".

Omul are de împlinit o vocaÅ£ie mult mai înaltă, ÅŸi anume îndumnezeirea. VocaÅ£ia aceasta suntem chemaÅ£i s-o îm­plinim în condiÅ£iile lumii acesteia, unde „oamenii se ceartă, se înjură, se bat ÅŸ.a.m.d." Descoperim, aÅŸadar, că „aceasta este ceea ce caută tot omul din toate tim­purile ÅŸi că toată ÅŸtiinÅ£a despre om ÅŸi despre îndumnezeirea omului n-o învăÅ£ăm nici la ÅŸcoa­lă, nici la universitate (ÅŸi nu că n-am avea nevoie de ele), ci în Biserică”, pentru că Biserica este cea mai „grozavă universitate în care se propovăduieÅŸte Evanghelia lui Hristos” ReuÅŸita unei lecÅ£ii despre mântuire este colabora­rea dintre „universitatea pustiei ÅŸi universitatea cetăÅ£ii”.

Dăm slavă lui Dumnezeu pentru aceas­tă zi minunată ÅŸi pentru binecuvântarea de a-l avea în mijlocul nostru pe părinte­le Vasile ÅŸi de a ne împărtăÅŸi din cuvântul său atât de bogat ÅŸi înălÅ£ător.

Nădăjduim în mijlocirea Tuturor SfinÅ£ilor ca ÅŸi de aici înainte să ne ajute să învingem toate ispitele, ÅŸi aÅŸa cum ei, pri­vind la Mântuitorul Hristos, au învins toa­te încercările, ajungând la desăvârÅŸire, tot aÅŸa ÅŸi noi să privim la Hristos Domnul ÅŸi să învingem toate ispitele care ne-ar putea despărÅ£i de Biserica Lui.