Peregrinarea noastra s-a desfăÅŸurat în acest cadru pietros cu oaze de verdeaÅ£ă, unele împânzite de lanuri de maci, în bă­taia soarelui, pe poteci prăfuite. Programul vizitei noastre a cuprins mai bine de 30 de biserici dedicate sfinÅ£ilor deja cunoscuÅ£i: Sfânta Varvara (în Valea Soganli), Sfântul Teodor (în Yesiloz), Sfântul Ioan Evanghelistul (în Gulsehir), Sfântul Vasile (în Goreme). Interesant este că acolo unde hramul bisericii nu a mai fost cunoscut, localnicii, nefiind creÅŸtini, au numit bise­rica în functie de picturile găsite în inte­rior; de exemplu, câteva din bisericile unde se află fresce cu Sf. Gheorghe omorând balaurul au primit denumirea de „biseri­ca cu ÅŸerpi”. Unele dintre aceste biserici datează din perioada iconoclastă, cu o ve­chime deci de mai bine de o mie de ani, altele din secolele X - XIII.

De fiecare dată când vizitam o biseri­că primul lucru era acela de identificare a scenelor din fresce deoarece timpul le ster- sese din prosperÅ£ime sau fuseseră parÅ£ialdistruse. Următoarea etapă era încercarea de a estima perioada în care biserica fuse­se construită, Å£inând cont de informaÅ£iile date de plăcuÅ£ele de la intrarea fiecărei bi­serici (nu întotdeauna exacte) ÅŸi de stilul sau rafinamentul arhitecturii ÅŸi frescelor. Era un adevarat puzzle. Ajutor în acest sens ne-au fost părintele Andreas Andre- opoulos ÅŸi organizatorul nostru, părinte­le diacon Bogdan Grecu. Unele scene erau destul de uÅŸor de identificat, căci ilustrau evenimente descrise în Noul Testament; pe altele le-am recunoscut din TradiÅ£ia Bi­sericii despre Mântuitorul sau Maica Dom­nului; alte fresce înfăÅ£iÅŸau sfinÅ£i locali, cum ar fi Sfântul Athenogenos (martirizat în timpul împăratului DiocleÅ£ian), autor al imnului „Lumină lină”, pictat în „biserica cu ÅŸerpi” din Valea Ihlara. Însă cu toÅ£ii ne-am reconsiderat poziÅ£ia faÅ£ă de afirma­Å£ia potrivit căreia o biserică pictată ar fi Biblia neÅŸtiutorilor de carte! Ei bine, am fost surprinÅŸi în câteva rânduri să avem în faÅ£ă registre cu icoane cărora noi nu le-am putut face vreo asociere precisă cu Scrip­tura sau istoria Bisericii creÅŸtine, dar care probabil că aveau o semnificaÅ£ie impor­tantă pentru creÅŸtinii acelor vremuri.

Din punct de vedere arhitectural, am putut constata o evoluÅ£ie firească a stilului abordat de capadocieni: dacă la bisericile din Valea Soganli compartimentarea clasi­că nu era încă bine conturată, la cele din Goreme ÅŸi Gulsehir observăm deja o ma­turitate a stilului. De asemenea, geometria arcelor, bolÅ£ilor, pandativilor ÅŸi a stâlpilor de susÅ£inere sunt mult mai îngrijite la bise­ricile construite după secolul XII. Acustica acestor biserici uimeÅŸte până astazi: sune­tul emis din faÅ£a Sf. Mese ajunge să fie foar­te amplificat ÅŸi bogat în armonici, fară a distorsiona câtuÅŸi de puÅ£in sunetul primar. SenzaÅ£ia este cutremurătoare; impresia pe care o aveam când Îi cântam Domnului era că toată creaÅ£ia din jurul nostru se unea, discret, laudei noastre.

Chiar dacă toate bisericile ÅŸi mănăstirile vizitate au fost transformate în muzee, ele sunt vii prin prezenÅ£a Celui care a fost chemat ÅŸi Care s-a pogorât în ele în Sfânta Liturghie. Ele au fost ÅŸi rămân case ale lui Dumnezeu împreună cu casnicii săi, sfinÅ£ii. Ritualul sfinÅ£irii oricărei biserici presupune ca particele din sfinte moaÅŸte de mucenici să fie îngropate/săpate în masa altarulul, adică în Sfânta Masă. Aceste biserici mai răman de asemenea vii ÅŸi prin vizitarea lor an de an de către sute de pelerini creÅŸtini care au venit ÅŸi vor mai veni pe aceste meleaguri ÅŸi care vor cânta ÅŸi vor lăuda numele lui Dumnezeu în aceste locaÅŸuri aÅŸa cum am făcut-o ÅŸi noi la rândul nostru. A merge în pelerinaj în calitate de creÅŸtin în aceste locuri în care creÅŸtinismul nu mai este demult la el acasă, înseamnă a da „posibilitatea” lui Dumnezeu de a-ÅŸi con­tinua planul Său de mântuire numai de El stiut, pentru oamenii acestor locuri, pentru cei care le vizitează ÅŸi le vor mai vizita. Împreună slujirea Sfintei Liturghii (clerici ÅŸi credinicioÅŸi) într-o biserică unde se slujeÅŸte poate o dată sau de două ori pe an, într-un oraÅŸ (Mustafa paÅŸa, fostul Sinasos de pe vremea dinainte de 1923, când acele meleaguri erau încă locuite de greci ortodocÅŸi) unde „oficial” nu mai există creÅŸtini, aÅŸ zice că nu este puÅ£in lucru.

Dimpotrivă, consider că este un lucru minunat, o experienÅ£ă unică, inundată de bucuria de a chema numele lui Hristos Cel prin Care toate se binecuvintează: „oraÅŸul acesta, Å£ara aceasta ÅŸi toate oraÅŸele ÅŸi satele ÅŸi cei ce cu credinÅ£ă vieÅ£uiesc întrânsele”⁴. Căci „acolounde sînt doi sau trei adunaÅ£iîn Numele Meu, sunt ÅŸi Eu în mijlocul lor”, zice Domnul⁵.

Timpul, spunea Părintele Stăniloae, poartă cu sine posibilitatea veÅŸniciei, care se poate realiza în comuniune cu Dumnezeu prin harul Său⁶. Astfel numai prin comu­niune cu Dumnezeu omul poate dobandi, prin harul Său, veÅŸnicia. DeÅŸi multe dintre zidurile acestor biserici ÅŸi mănăstiri au că­zut, prin prezenÅ£a/existenÅ£a lor, ele conti­nuă să zidească în chip nevăzut credinÅ£a în sufletele celor ce-L caută pe Dumnezeu. Fiecare dintre noi avem posibilitatea sa lu­crăm nu numai la propria noastră mântu­ire, aÅŸa cum au făcut-o cei care au constru­it aceste locaÅŸuri, lăsându-ne nouă celor de astăzi aceste mărturii ale credinÅ£ei în Hristos. CreÅŸtinul care peregrinează, aÅŸa cum am făcut ÅŸi noi, dă mărturie despre

Hristos oriunde merge. Åži unde merge el acolo este ÅŸi Hristos ÅŸi Biserica Lui, căci el este templu al lui Dumnezeu: „Voi sunteÅ£i templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis că: «Voi locui în ei ÅŸi voi umbla ÅŸi voi fi Dumnezeul lor ÅŸi ei vor fi poporul Meu»”⁷.

Note:

1. Claudiu Åžtefan Raicu, Capadocia: http://www.crestinortodox.ro/religie/capadocia-124929. html
2. 1 Pt 1, 1: „Petru, apostol al lui Iisus Hristos, către cei ce trăiesc împrăÅŸtiaÅ£i printre străini, în Pont, în Galatia, în Capadocia, în Asia ÅŸi în Bitinia.”
3. Prokopioneste numele grecesc al acestei aÅŸezări.
4. Ectenia mare din Sfânta Liturghie.
5. Matei 18, 20.
6. Părintele Dumitru Stăniloae,Teologia Dogmatică Ortodoxă vol.I, Ed. InstitutuluiBiblic ÅŸi de Misiune Ortodoxă, BucureÅŸti 2010, p.177.
7. II Corinteni 6,16.