Un om bogat, pasionat de artă, avea în colecÅ£ia lui opere ale tuturor marilor maeÅŸtri, renascentiÅŸti, clasici ÅŸi mo­derni, din toate ÅŸcolile ÅŸi curentele ar­tistice. Deseori stătea împreună cu unicul său fiu admirând minunatele piese din colecÅ£ia lor. Dar a izbucnit războiul, iar fiul a fost în­rolat ÅŸi trimis la luptă. El a dat dovadă de mult curaj ÅŸi a murit la datorie, în timp ce salva via­Å£a unui camarad. Când a primit anunÅ£ul, ta­tăl a fost profund îndurerat de pierderea uni­cului său fiu.

Olună mai târziu, a auzit bătăi la uÅŸă. În prag stătea un tânăr cu un pachet mare în braÅ£e... Acesta a spus:

– Domnule, nu mă cunoaÅŸteÅ£i. Eu sunt sol­datul pentru care fiul dumneavoastră ÅŸi-a dat viaÅ£a. În acea zi el a salvat multe vieÅ£i ale ce­lor răniÅ£i, dar, în timp ce încerca să mă ducă pe mine într-un loc sigur, un glonte i-a stră­puns inima ÅŸi a murit pe loc. Deseori ne vorbea de dumneavoastră ÅŸi despre pasiunea pe care o aveÅ£i pentru artă.

Tânărul i-a înmânat pachetul.

– Åžtiu că este aproape un nimic. Eu nu sunt un pictor cunoscut, dar sunt convins că fiul dumneavoastră ar fi vrut să aveÅ£i acest ta­blou.

Tatăl a început să desfacă ambalajul. Era un portret al fiului său, pictat de tânărul pe ca- re-l avea în faÅ£ă. Privindu-l atent, a fost uimit de felul în care tânărul pictor a reuÅŸit să sur­prindă chipul, dar ÅŸi personalitatea fiului său. Tatăl a scos un suspin ÅŸi, cu ochii plini de la­crimi, i-a mulÅ£umit tânărului, oferindu-i ÅŸi o sumă de bani pentru tablou.

– O, nu se poate aÅŸa ceva, domnule... Toată viaÅ£a nu voi putea să plătesc pentru ceea ce fiul dumneavoastră a făcut pentru mine. Acesta este doar un cadou.

Tatăl a expus tabloul pe una dintre simezele sale. De câte ori avea vizitatori, începea prin a le arăta portretul fiului său ÅŸi numai după aceea le dădea voie să vadă marile capodo­pere colecÅ£ionate.

După moartea bătrânului tată, s-a organizat licitaÅ£ia marii lui colecÅ£ii de tablouri. S-au adunat foarte multe persoane care doreau să vadă ÅŸi, mai ales, să achiziÅ£ioneze tablouri pentru propriile lor colecÅ£ii.

La deschidere, pe podium era postat portre­tul fiului. Persoana delegată să conducă lici­taÅ£ia, adjudecătorul, a deschis sesiunea lo­vind cu ciocănelul:

– Începem licitaÅ£ia cu acest portret al fiului. Cine deschide oferta?

În sală s-a lăsat liniÅŸtea. Apoi, de undeva din fundul sălii, o voce a strigat:

– Am venit să vedem marile opere! Sari pes­te această piesă!.

Dar, netulburat, adjudecătorul a continuat:

– Face cineva o ofertă pentru acest portret?. 100 lei?. 200 lei?.

Din sală, cineva a strigat iritat:

– Nu am venit pentru acest portret!. Ne-am adunat pentru picturile lui Rembrandt, Fragonard, Van Gogh, Matisse, Picasso ÅŸi ale celorlalÅ£i maeÅŸtri!. HaideÅ£i să trecem, cu adevărat, la licitaÅ£ie!.

Netulburat, adjudecătorul a continuat:

– Fiul!... Fiul!... Îl vrea cineva pe fiul?!... Într-un târziu, din cel mai îndepărtat colÅ£ al sălii s-a auzit o voce timidă:

– Dau eu 10 lei pentru acest portret.

Era cel care fusese, timp de ani mulÅ£i, grădi­narul tatălui si al fiului. Fiind un om sărac, nu putea să ofere mai mult.

– Există o ofertă de 10 lei!. Cine dă mai mult?!. Dă cineva 20 de lei?!.

Sala era în fierbere.

– DaÅ£i-i-l lui pentru 10 lei!. Să trecem la maestri!. La maestri!.

Nu-l voiau pe fiu. ToÅ£i doreau să profite de ocazie si să cumpere opere mari pentru colec­Å£iile lor. Ferm, adjudecătorul a continuat:

– 10 lei, o dată!...10 lei, de două ori!.

Åži, lovind cu ciocănelul în masă:

– Adjudecat! Vândut pentru 10 lei!

Din faÅ£ă, cineva a izbucnit:

– În sfârșit, putem trece la marea colec­Å£ie!.

Calm, adjudecătorul a pus jos ciocănelul, spunând:

– Îmi pare rău, dar licitaÅ£ia s-a încheiat.

Rumoare în sală:

– Dar tablourile?!. Cum rămâne cu maeștrii?!. ColecÅ£ia?!.

– Regret, a spus adjudecătorul. Când am fost desemnat să conduc această licitaÅ£ie, mi s-a comunicat o prevedere secretă din testament, pe care nu am avut voie să o fac cunoscută decât în acest moment: licitaÅ£ia se referă nu­mai la portretul fiului! Cine îl ia mosteneste întreaga avere, care include si toată colecÅ£ia de opere de artă! Omul care-l primeste pe fiu obÅ£ine totul!.

AÅŸa ÅŸi noi, dragi copii, în drumul nostru spre mân­tuire, putem spune: „Cine-L primeÅŸte în sufletul său pe Domnul nostru Iisus Hristos are totul”.

SÄ‚ NE JUCÄ‚M ÎMPREUNÄ‚