Memoria colectivă a vieÅ£uitorilor pus­tiei Egiptului păstrează imaginea unui bă­trân cuvios, cu o nevoinÅ£ă aparte. Se spu­ne despre acesta că muncea din greu pentru a-ÅŸi duce traiul oricum umil ÅŸi lip­sit de ambiÅ£ia îmbuibării. Aproape de co­liba sa locuia un frate biruit de ispita vie­Å£uirii din sudoarea muncii altuia. Acesta îl urmărea pe bătrânul cuvios ÅŸi, ori de câte ori avea ocazia, se furiÅŸa în coliba sa ÅŸi îi fura agoniseala. De aceea, deÅŸi înaintat în zile ÅŸi slăbit trupeÅŸte, cuviosul era nevoit să muncească mereu mai mult pentru a acoperi propriile sale nevoi. Mărturisitorii nevoinÅ£elor sale spun că bătrânul îl vedea întotdeauna pe frate furând, dar nu i-a spus niciodată nimic. Ba mai mult, îl privea cu îndurare, spunându-ÅŸi mereu că face asta pentru că sigur se află în lipsuri mai mari decât el ÅŸi că cele luate cu necuviinÅ£ă îi sunt numaidecât trebuincioase. Åži astfel a mun­cit mereu pentru folosul ruÅŸinos al acelui monah, până când i s-a apropiat clipa mor­Å£ii. Åžtiind în duh lucrul acesta, i-a chemat la sine pe fraÅ£i pentru a-ÅŸi lua rămas-bun. Printre ei se afla ÅŸi cel care îl furase. Când l-a văzut, luminat la faÅ£ă ÅŸi plin de bucurie, avva l-a chemat la sine. A luat mâinile ho­Å£ului într-ale sale ÅŸi a început să le sărute cu bucurie, zicându-i: „MulÅ£umesc mâini­lor acestora, pentru că prin ele nădăjduiesc să mă duc în ÎmpărăÅ£ia Cerurilor. Ele sunt cele care m-au trimis mereu la muncă ÅŸi m-au învăÅ£at ce înseamnă sudoarea, milostenia, iertarea, dragostea, bucuria dăruirii”.

Åži aÅŸa s-a dus la Domnul, smerind ini­ma fratelui necugetat. Cuprins de ruÅŸine, acesta ÅŸi-a plâns amar păcatele ÅŸi a urmat apoi în vieÅ£uire părintelui iertător care i-a desluÅŸit înÅ£elept tainele iubirii aproapelui. A devenit el însuÅŸi monah iscusit, lăsând printre asceÅ£i mărturia netrebniciei sale, ÅŸlefuită cu răbdare în virtute, de către mă­iestria duhovnicească a părintelui său, care ne-a învăÅ£at astfel pe toÅ£i că cei buni le au pe toate bune.