Un copil îÅŸi privea bunicul scriind o scri­soare. La un moment dat îl întrebă:

– Bunicule, ce scrii acolo? Scrii o po­veste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poa­te e o poveste despre mine...

Bunicul se opri din scris, zâmbi ÅŸi-i spu­se nepotului:

– E adevărat, scriu despre ti ne. Dar mai important decât cuvintele este creio­nul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el când vei fi mare.

Copilul privi nedumerit creionul, fiind­că nu văzuse nimic special la acesta.

– Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaÅ£a mea!

– Totul depinde de felul cum priveÅŸti lucrurile, răspunse bunicul. Creionul are cinci calităÅ£i pe care, dacă reuÅŸeÅŸti să le menÅ£ii, vei fi totdeauna un om care trăieÅŸ­te în bună pace cu lumea. Prima calitate: poÅ£i să faci lucruri mari, dar să nu uiÅ£i ni­ciodată că există o Mână care ne conduce paÅŸii. Pe această Mână o numim Dumnezeu ÅŸi El ne conduce totdeauna conform do­rinÅ£ei Lui. A doua calitate: din când în când, trebuie să mă opresc din scris ÅŸi să folo­sesc ascuÅ£itoarea. Asta înseamnă un pic de suferinÅ£ă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuÅ£it. Deci, să ÅŸtii, dacă suporÅ£i unele dureri ÅŸi necazuri, ele te vor ajuta să devii mai bun. A treia calitate: cre­ionul ne permite să folosim guma pentru a ÅŸterge ce este greÅŸit. Trebuie să înÅ£elegi că a corecta un lucru nu înseamnă ceva rău. Ceea ce este bine e să ne menÅ£inem pe drumul drept, iar când greÅŸim să ne în­toarcem negreÅŸit. A patra calitate: la cre­ion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interi­or. Tot aÅŸa, ÅŸi tu pune accent mai mult pe ce se întâmplă înlăuntrul tău, pe calitatea sufleÅ£elului tău, decât pe exterior. Åži, în sfârÅŸit, a cincea calitate: creionul lasă în­totdeauna o urmă. Tot aÅŸa, să ÅŸtii că ceea ce faci în viaÅ£ă va lăsa urme. Dragul meu, încearcă să fii conÅŸtient de fiecare faptă pe care o faci, ÅŸi astfel să laÅŸi în urmă cât mai multe fapte bune.