Cuvânt pentru Postul Mare

Am început calea Sfântului ÅŸi Marelui Post, care precede Patimile Domnului nostru Iisus Hristos ÅŸi Învierea Sa din morÅ£i. Este un răstimp binecuvântat în care încercăm să devenim contemporanii lui Hristos, intrând cu El în pustiu timp de 40 de zile, contemplând binefacerile Sale pentru noi ÅŸi Patima Sa mântuitoare, luând asupra Lui toate păca­tele noastre, ale întregii omeniri. În acest răstimp binecuvântat al Postului încercăm să ne curăÅ£im sufletele ÅŸi trupurile atât prin postul trupesc, postind de mâncare, cât ÅŸi prin postul sufletesc, postind de gân­durile rele, cele două posturi, sufletesc ÅŸi trupesc, întâlnindu-se unul cu altul ÅŸi ne­putând fi unul fără de altul. Putem spune că Postul are mai mulÅ£i stâlpi pe care se clădeÅŸte ÅŸi care ajută omul lăuntric ÅŸi omul întreg să se ridice, să învie: iertarea, renunÅ£area la pofta trupului, renunÅ£area la mâncare, lupta cu gândurile, renunÅ£area la sine ÅŸi la voia proprie, ÅŸi altele. Toate acestea unite fără încetare în rugăciune ÅŸi în contemplare, vor face să crească în noi dorinÅ£a ÅŸi setea de Dumnezeu ÅŸi de dra­goste de Dumnezeu ÅŸi de aproapele nos­tru. Însă în acelaÅŸi timp face să crească ÅŸi dragostea de viaÅ£a pe care Dumnezeu ne-a dăruit-o pe acest pământ. Deci este un as­pect, am putea spune negativ, atunci când vorbim de post, acela al renunÅ£ării (de care de obicei ne este greu să vorbim, obiÅŸnuiÅ£i cum suntem să comsumăm), dar cel mai important de fapt este aspectul pozitiv, adi­că acela de a ne umple de bucuria dumnezeiască, de dragostea dumnezeiască pentru om, pentru că Cel Care a postit pentru noi, umplându-ne de harul propriei Sale postiri în deÅŸert, este Dumnezeu ÎnsuÅŸi. Acestea fiind spuse, ne dăm seama că ceea ce pu­tem numi harul postului ne-a fost dăruit de către Domnul ÎnsuÅŸi postind ÅŸi care nu poate fi înlocuit cu nimic altceva. RenunÅ£area este întotdeuna încununată de harul care ne este dat.

Să renunÅ£ăm la gândurile noastre, pentru a ne umple de gândurile lui Dumnezeu!

Să renunÅ£ăm la mândria care ne separă de fratele nostru ÅŸi de Dumnezeu, pentru a ne umple de smerenia Celui care a lăsat Cerul pentru a deveni fratele nostru!

Să renunÅ£ăm să-i judecăm pe ceilalÅ£i, pentru a ne încredinÅ£a judecăÅ£ii iubitoare a Domnului mântuirii!

Să renunÅ£ăm la egocentrismul nostru, pentru a face loc în viaÅ£a noastră Celui care ne-a pus în Sânul VieÅ£ii Sale ÎnsăÅŸi!

Să renunÅ£ăm la individualismul nostru, pentru a face loc fratelui nostru, care tânjeÅŸte după dragostea ÅŸi atenÅ£ia noastră!

Să renunÅ£ăm la cuvântul care răneÅŸte, pentru a face loc Cuvântului care vindecă sufletele noastre pline de amărăciune!

Să renunÅ£ăm la orbirea noastră, pentru a lăsa Lumina harului să ne ilumineze din interior, pentru a deveni noi-înÅŸine lumină!

Să renunÅ£ăm la hrana pământească, petru a dori mai mult Pâinea care se coboară din Cer!

Să renunÅ£ăm la hrana pământească, dăruindu-o celor ce nu au, pentru a gusta din Milostivirea care hrăneÅŸte orice suflet din lumea asta!

Să renunÅ£ăm la băutura pământească pentru a ne lăsa spălaÅ£i de Sângele Celui

Care întinde Coasta Sa pentru a ne adăpa din Dragostea nemărginită!

Să renunÅ£ăm a fi ceea ce suntem, pentru a deveni ceea ce El este!

† Mitropolitul Iosif