În ultima zi din vacanÅ£a sa la Å£ară, stând pe prispa casei, un băiat îi ceru sfatul bunicului său. Era nedumerit ÅŸi nu ÅŸtia de ce îi venea uneori să facă ÅŸi lucruri rele. Se simÅ£ea câteodată de parcă în el ar fi doi copii, unul care l-ar trage spre lucruri bune, iar celălalt spre lucruri rele. Cu aceeaÅŸi gură ÅŸi se ruga ÅŸi înjura, la fel cum cu aceeaÅŸi mână ÅŸi mângâia ÅŸi lovea.

Bătrânul ascultă cu atenÅ£ie mărturisirea nepotului său, după care îi explică:

- Dragul meu, în interiorul fiecăruia dintre noi se dă o luptă nevăzută. Ea poate fi asemănată cu bătălia dintre doi lupi, unul fiind rău, furios, lacom ÅŸi mincinos, iar celălalt bun, blând, cumpătat ÅŸi conÅŸtiincios.

Nepotul stătu o clipă pe gânduri, apoi întrebă:

- Åži care lup va învinge, bunicule?

- Cel pe care îl hrăneÅŸti, răspunse simplu bătrânul.

***

OstaÅŸii care se aruncă în această luptă sunt toÅ£i creÅŸtinii. Conducătorul lor este Domnul nostru Iisus Hristos, însoÅ£it de toÅ£i coloneii ÅŸi căpitanii Săi, adică de toate cetele îngerilor ÅŸi ale sfinÅ£ilor. Câmpul de bătălie în mijlocul căruia are loc acest război este inima noastră. (Sfântul Nicodim Aghioritul)