Vechea abație încărcată de istorie și-a deschis ca prin minune porțile pentru ortodocșii români din Auxerre pe 20 octombrie 2013; în duminica ce-i prăznuiește pe Sfântul Mucenic Artemie cel Mare și pe Cuvioasa Matrona, sub arcadele vechii catedra­le transformate în muzeu a răsunat Sfânta Liturghie ortodoxă, în limbile română și fran­ceză. O mână de români inimoși din Auxerre, strânsă în jurul părintelui ieromonah Athanase de la Mănăstirea rusească Bussy-en-Othe, afla­tă la 30 km, e „frământătura” pentru această parohie în formare a M.O.R.E.O.M. Mai „ro­mân decât românii”, cum jovial se prezintă, părintele Athanase, sighetean de origine, face acest efort pentru credincioșii din zonă, pentru început o dată pe lună.

Ușile masive ale catedralei s-au des­chis larg în acea zi, ca în Psalmul 23,ros­tit la Paști: „Ridicați, căpetenii, porțile voastre și vă ridicați porțile cele veșnice și va intra Împăratul slavei”, iar vizitatorii matinali ai muzeului au zăbovit și ei, par­că, o clipă la auzul cântărilor bizantine de la strană. Bucurie era în ceea ce exprimau românii prezenți, bucurie am regăsit și pe chipul și în primirea caldă a doamnei mu­zeograf franceze ce a întărit aprobator cu­vintele părintelui Athanase despre regă­sirea vocației reale a locașului, de rugăciune și slavă către Dumnezeu, dar parcă bucuria izvora și din icoana Sfântului Germain – Gherman, cum i-am zis noi mai pe românește – prăfuită și uitată stin­gheră într-un colț, ce trona acum pe un ștergar brodat cu motive populare româ­nești.

Înainte de momentul liturgic al Sfintei Împărtășanii s-a citit din viața Sfântului Gherman; acesta s-a născut în jurul anu­lui 378, probabil la Appoigny, în apropi­ere de Auxerre, unde părinții săi dețineau un domeniu feudal, și a trecut la cele veș­nice în iulie 448. Este contemporan al Sfinților Augustin și Ioan Gură de Aur, într-o perioadă tulbure, marcată de erezii și de invazii ce au dus la prăbușirea Imperiului Roman de Apus; este o perioadă din isto­ria creștinismului ilustrată prin martiriu și ascetism, când viața exemplară și pe de­plin dedicată practicării virtuților crești­ne se impune treptat ca ideal, exemple vii fiind și episcopii. Printre ei, Sfântul Gherman de Auxerre a fost nu doar con­ducătorul unei comunități creștine, ci și un puternic mărturisitor al lui Hristos în acele vremuri tulburi, un model de virtu­te și un om de acțiune în lupta împotriva ereziilor, aflat în contact permanent cu mai-marii feudali ai timpului ce vor da vi­itorii regi ai Franței.

Din viața de mirean, anterioară hiro­toniei întru episcop a sfântului, știm că s-a născut într-o familie bogată din Auxerre, că a studiat la Autun și la Roma, devenind un strălucit avocat, că a avut so­ție, pe Eustahia, „o nobilă bogată și virtu­oasă”, și că a fost ales episcop împotriva voinței sale, în anul 418, la vârsta de aproa­pe patruzeci de ani, la moartea preceden­tului episcop de Auxerre, Sfântul Amâtre, când tot clerul, nobilimea și poporul i-au cerut să-i succeadă acestuia; s-a opus din răsputeri, dar în cele din urmă a sfârșit prin a se supune voinței unanime și im­perative a poporului. Nu face lucrurile pe jumătate: își împarte averea săracilor, so­ția lui îi devine ca o soră, iar el trăiește ca un călugăr. Nu mai mănâncă pâine de grâu, vin, oțet, ulei, legume, sare. Se hrănește cu pâine de orz, pe care el însuși îl maci­nă, doarme pe un grătar de lemne sărăcă­cios, casa lui este deschisă tuturor; el în­suși spală mâinile și picioarele vizitatorilor: „Åži-a dus viața în singurătate în mijlocul oamenilor, trăind ca un pustnic în prezen­ța lumii” Hirotonit episcop în ziua de du­minică, 7 iulie, în anul 418, a fondat mai apoi Abația din Auxerre, pe malul drept al râului Yonne, unde a trăit câțiva ani și unde l-a hirotonit episcop, în anul 432, pe Sfântul Patrick, primul episcop al Irlandei.

Biografia sa bogată consemnează nu­meroase minuni: îl găsește pe hoțul care i-a luat banii unui funcționar ce-i trans­porta către vistierie, scapă orașul Auxerre de o epidemie de difterie, vindecă pose­dați, face o înmormântare creștinească unor foști criminali cărora le descoperă trupurile îngropate, vindecă cu grâu bine­cuvântat păsări care nu mai puteau cânta, recunoaște în mulțime, la Nanterre, lân­gă Paris, pe cea care avea să devină Sfânta Genoveva, ocrotitoarea Parisului, pe când aceasta era copilă, dăruindu-i o monedă de aur și rostind cuvinte profetice despre ea. În Bretagne, vindecă o fată oarbă și convinge astfel mulțimea de netemeini­cia învățăturilor eretice ale lui Pelagius, pe care le va condamna ulterior în sinoade. Moare în Italia, la Ravena, pe 31 iulie, în anul 448; potrivit dorinței sale, va fi în­mormântat pe 1 octombrie, în același an, la Auxerre, fiind adus din Italia îmbălsă­mat, în procesiune.

Acest sfânt din secolul al V-lea ne în­vață credința prin încredere în Dumnezeu, nu pentru gloria personală, ci pentru sla­va lui Dumnezeu, nu pentru propriul con­fort, ci pentru ajutorarea săracilor și celor în suferință.

Hramul acestei noi parohii este la praz­nicul Sfântului Gherman, pomenit în ca­lendarul ortodox pe data de 31 iulie.

Sfinte Gherman, părintele nostru,
Cinstea și mângâierea Bisericii din Galia,
Ai părăsit gloria și bogățiile
Si cu umilință ai urmat lui Hristos,
Dumnezeul nostru,
Ai dărâmat ereziile
Și ai făcut să triumfe adevărata credință.
Părinte al orașului Auxerre, scăparea celor deznădăjduiți,
Roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru sufletele noastre!