De cele mai multe ori, îndepărtarea de casă ne înstrăinează de tot ceea ce ne-a for­mat ca persoane şi ne ilustrează identitatea noastră, înlocuindu-ne starea iniţială cu o alta împrumutată de la cei care ne primesc în „casa“ lor. Este o trecere pe care ne-o asu­măm voit, însă fără să o simţim, din păcate, decât atunci când consecinţele ei dure ne trezesc la realitatea pe care o trăim. Şi aces­te consecinţe vin să ne reamintească de lo­cul de care aparţinem, de pământul nostru, de ţara pe care am lăsat-o în urmă, sau pe care poate nici nu o cunoaştem, de moşte­nirea noastră din străbuni, de tradiţiile pe care le-am păstrat cândva cu sfinţenie, de în­văţăturile pe care le-am primit de la părinţi, sau de vorbele înţelepte ale bătrânilor noş­tri. Pentru românii plecaţi departe de ţara lor, toate acestea se regăsesc într-un singur loc: biserica. De aceea ne bucură în mod de­osebit pe noi, cei plecaţi de acasă, prezenţa în mijlocul nostru a oamenilor care au ales să fie punţi de legătură între cer şi pământ, iar aici pe pământ între noi, oamenii de pre­tutindeni.

NEPSIS ÎI ADUNĂ PE ROMÂNI

În Spania şi Portugalia, încă de la înfiin­ţarea Episcopiei, unul dintre momentele care ne adună pe toţi împreună şi ne întă­resc în credinţa noastră este Congresul Nepsis la nivelul Episcopiei, aşa cum ediţia la nivel de Mitropolie uneşte românii din întreaga Mitropolie a Europei Occidentale şi Meridionale. Este un eveniment dedicat tinerilor de toate vârstele, adică tuturor ace­lora care nu îşi lasă sufletul să îmbătrâneas­că, şi tocmai pentru a ne menţine mereu ti­neri se propun teme de actualitate, raportate la cele mai aspre frământări sau lipsuri, neînţelegeri sau supărări, dorinţe, provocări şi alegeri ale tinerilor.

Departe de a face excepţie, subiectul de anul acesta a adunat la Bilbao peste 250 de ro­mâni, care au căutat răspunsul la întrebarea „Oare mai putem iubi frumos?” şi, dacă da, unde, cum şi pe cine? Invitat să ne vorbească despre acest subiect a fost Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei Andreicuţ, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului. Ei bine, nu putem iubi frumos decât în Biserică, pen­tru că Hristos este iubire, or dacă viaţa noas­tră este fără El, inima noastră nu îi poate oferi sălaş iubirii. Tinerii l-au primit cu multă des­chidere pe ierarhul oaspete, care sâmbătă, 4 mai, i-a atras pe toţi cei prezenţi într-o confe­rinţă prin care le-a dezvăluit cele mai impor­tante aspecte ale iubirii, de orice fel ar fi ea, le-a vorbit despre împlinirea dragostei şi puterea rugăciunii corecte.

Tinerii au fost surprinşi de abordarea prac­tică a subiectului din partea ierarhului şi de at­mosfera prietenoasă care s-a creat: „Dragostea nu e teorie, nu se poate defini, ci ea se mani­festă prin lucrările pe care le declanşează. Nu avem altă definiţie, decât «Dumnezeu este dragoste», «Dumnezeu este lumină»”

Încă din deschiderea congresului, Preasfinţitul Timotei, Episcopul Spaniei si Portugaliei, i-a invitat pe tineri la o des­chidere totală, să mărturisească ei, mai întâi, ce asteaptă de la această întâlnire si ce doresc să audă din cuvintele ierarhi­lor si preoţilor.

Poate pentru cei de acasă par lucruri firesti, obisnuite, însă tinerii de peste graniţe trăiesc mult mai puternic aces­te momente, mai ales atunci când iau parte pentru prima dată la astfel de discuţii, când aud pentru prima dată că frumuseţea nu este de fapt ceea ce vedem, ci dimpotri­vă, atunci când omul se smereste si îsi as­cunde virtuţile sale, el devine frumos. Mai ales atunci când sunt îndemnaţi - cum poa­te nu au fost înainte - să-L caute în fiecare om pe Dumnezeu, de unde izvorăsc iubirea si frumuseţea depline. Sunt tineri care par­ticipă an de la an la acest congres, dar la fie­care ediţie ajung alţii pentru prima dată.

ÎN CĂUTAREA VALORILOR

Alexandru, care studiază Administraţie si Management la Universitatea din Burgos, a părăsit România la 18 ani, a venit aici si a găsit ceva mai târziu biserica, recunoaste că a fost primul congres la care a luat parte si mărturiseste că astfel de acţiuni, pe care nu le cunoscuse înainte, pot ajunge să schim­be mentalitatea tinerilor, să îi unească în semnul credinţei, să le arate adevăratele va­lori si să îi îndrume pe o cale care transfor­mă tot ceea ce fac în lucruri vesnice.

„Este foarte interesant să vii aici, printre străini, iar după mai bine de 20 de ani de viaţă să iei parte la asemenea discuţii des­chise, să poţi să îţi spui punctul de vedere si să primesti sfaturi de la părinţi. Atelierul la care am participat eu a fost despre utiliza­rea internetului în crearea de noi prietenii si mi s-a părut foarte util să îmi pot spune părerea referitor la ce se întâmplă azi în lu­mea virtuală si ce cred că ar trebui schim­bat”, a spus Alexandru.

Foarte importante si cu un impact pozi­tiv asupra tinerilor sunt, în fiecare an, ateli­erele de discuţii, la care diferiţi preoţi stau de vorbă cu tinerii, îi ascultă si îi sfătuiesc. Cert este că aici, în diaspora, aceleasi lucruri ne par diferite faţă de cum sunt acasă. Influenţa Occidentului îi face pe tineri să vadă altfel libertatea, îi face mai îndrăzneţi, îi face uneori să creadă că totul poate fi în­tocmai cum îşi doresc ei, că frumuseţea vie­ţii constă în a-ţi permite să transformi pur şi simplu toate gândurile în fapte. Dar iată că tot aici, în Occident, avem şi biserica, în care facem o selecţie şi vedem cum putem transforma gândurile nu doar în fapte, ci în fapte nemuritoare.

Dacă atelierele nu s-ar fi desfăşurat si­multan, mulţi ar fi participat la mai multe dintre ele, atraşi fiind de tematica interesan­tă: „Prietenia azi”, „Ce este frumosul”, „Dependenţa - ca rană vindecată de dragos­te” sau „Căsătoria creştină”. Au fost antre­naţi în jocuri care au detensionat atmosfe­ra, s-au simţit liberi să discute cu preoţii şi s-au implicat activ în toate discuţiile.

Părintele Siluan a venit în Spania anul trecut, după 5 ani de muncă în mijlocul ti­nerilor din România, este acum Director al Departamentului Tineret al Episcopiei Spaniei şi Portugaliei, analizând de aproa­pe întregul eveniment, a rămas impresionat de atitudinea pozitivă a participanţilor, de interesul crescut venit din partea acestora, chiar de dorinţa lor de a se organiza acţiuni similare mai dese, nu doar anuale. În ţară, tinerii noştri au la îndemână toate aceste surse de cunoaştere, au la îndemână cuvin­tele ziditoare ale ierarhilor, însă aici, dorul de ele ne determină să le dorim mai mult, să le apreciem mai tare atunci când le pri­mim, să ne bucurăm cu o altă intensitate de ele, aşa se face că, pentru noi, totul capătă conotaţii aparte.

„Dragostea este alcătuită din 14 virtuţi. Şi atunci iubeşti frumos, când le pui, virtu­ţile acestea, în lucrare!”. Cu acest îndemn al Înaltpreasfinţitului Andrei s-au despărţit ti­nerii la finalul Congresului Nepsis Spania din acest an, urmând să se întâlnească anul viitor la Pamplona, cu un nou invitat, un nou subiect şi poate cu noi tineri, pentru că doar în Spania sunt aproximativ 870.000 de români, cărora li se adaugă cei din Portugalia, şi dacă ne gândim că toţi pot fi tineri, ne în­trebăm: unde sunt tinerii?