Cuvântul Mitropolitului Iosif

Pogorârea Duhului Sfânt înseamnă îna­inte de toate sfinÅ£irea omului, primirea da­rurilor Duhului Sfânt, a darurilor pe care Hristos ni le-a oferit prin moartea ÅŸi învi­erea Sa, dar ÅŸi sfinÅ£irea lumii. Otpustul pe care îl facem la Vecernie începe astfel: „Domnul nostru Iisus Hristos, Cel Care S-a deÅŸertat pe Sine din sânurile Tatălui, lăsând sânurile Tatălui ÅŸi Întrupându-Se pentru noi..." Ne dăm seama că nicioda­tă nu ne gândim la Dumnezeu în terme­nii: „Dumnezeu Care Se deÅŸertează pe Sine". A se deÅŸerta pe sineînseamnă a se goli de sine, a renunÅ£a la sine,lucru pe care noi nu reuÅŸim niciodată să-l realizăm în între­gime. Iată că Unul din Preasfânta Treime, Fiul lui Dumnezeu, S-a deÅŸertat pe Sine, luând chipul nostru, renunÅ£ând la ceea ce era – adică Dumnezeu –, renunÅ£ând la sla­va Sa, la slava Preasfintei Treimi, ca pe noi să ne îmbogăÅ£ească cu cele ale Sale, deÅŸertarea Lui însemnând ÅŸi îmbogăÅ£irea Lui în cele ale noastre, ale oamenilor. Åži nu numai că S-a făcut asemenea nouă prin deÅŸertarea de Sine, ci a ÅŸi trăit împreună cu noi toate cele ale noastre, ca pe o bogăÅ£ie: bucuria, întristarea, suferinÅ£a, pă­timirea, moartea, toate ale noastre, mai puÅ£in păcatul. De aceea nu mai putem ni­ciodată spune că suntem singuri în sufe­rinÅ£ele noastre, în bucuriile noastre, în slă­biciunile noastre, în toate persecuÅ£iile sau nedreptăÅ£ile pe care le suferim, căci Dumnezeu este cu noi, până ÅŸi în moar­tea noastră. Hristos a murit, a înviat, S-a înălÅ£at la ceruri ÅŸi, plecând, a spus uceni­cilor Săi: „Eu voi ruga pe Tatăl ÅŸi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac, Duhul Adevărului... Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi. (...) Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăÅ£a toate si vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu” (In 14, 16-18, 26).

Fiecare dintre noi devine Biserică si Templu al Duhului Sfânt prin primirea Sf Botez, a Sf si Marelui Mir – Pogorârea Sfântului Duh peste cel botezat – si a ÎmpărtăÅŸirii cu Trupul si Sângele Domnului Hristos. Iată că după Botez, la pecetluirea tuturor simÅ£urilor cu Sfântul si Marele Mir, este pentru noi săr­bătoarea Rusaliilor, căci botezat fiind, cel înviat cu Hristos, primeste darurile Duhului Sfânt Care Se pogoară peste cel botezat în chip nevăzut. Aceste daruri sunt, asa cum spune si Sfântul Apostol Pavel, bucuria, pacea, îndelunga răbda­re, iertarea, bunătatea si altele. Åži ce mult suferim atunci când nu le avem pe aces­tea! Cât suferim când nu suntem buni, când nu suntem blânzi, când nu ne bu­curăm de viaÅ£ă, când nu suntem răbdă­tori, când nu suntem iertători si uităm că acestea sunt daruri ale Duhului Sfânt pe care le-am primit la Mirungere, dar pe care uităm să le hrănim, să le îngrijim si să le facem să crească. Pe acestea trebu­ie să le cerem neîncetat chemând pe Duhul Sfânt. Cel mai important dar pe care îl primim întotdeauna în Biserică este darul Duhului Sfânt, Care este nu­mit de către Mântuitorul Însusi Paraclet sau Mângâietor.Åži întotdeauna rugăciu­nile noastre încep cu: „Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, care pretutindeni esti si toate plinesti” Aceasta înseamnă că tot ceea ce trăieste omul, încă de la Facere, trăieste în Duhul Sfânt. Duhul este dătătorul de viaÅ£ă. Åži de atunci vedem cum viaÅ£a aceasta se aprinde din unul în altul, de la unul la altul. Sfântul Simeon Noul Teolog spune: „Dacă ai o lampă cu ulei care nu este aprinsă de foc, ea nu poate arde” Asa si sufletul, dacă nu este aprins de Duhul lui Dumnezeu, este mort, nu trăieste. Deci iată, Duhul Sfânt a venit în lume ca să aprindă sufletele noastre mai întâi cu har si apoi cu cre­dinÅ£ă. CredinÅ£a în Hristos, Fiul lui Dumnezeu – Care S-a desertat pe Sine, S-a făcut asemenea nouă, ca pe noi să ne mântuiască, să ne îndumnezeiască, să ne ducă la ÎnălÅ£are – si în Tatăl, Cel Care a creat lumea prin Fiul si prin Duhul Sfânt. Duhul Sfânt este Cel Care a venit să ne remodeleze, să ne recreeze după chipul lui Hristos Cel Înviat. Să chemăm si să primim neîncetat pe Duhul Sfânt în ini­ma noastră, pe El, Dătătorul tuturor da­rurilor în inimile cele însetate de bună­tate, de iertare, de bucurie, de mulÅ£umire, de înÅ£elepciune, de răbdare, de frumuseÅ£e sufletească, de sfinÅ£enie, de dragoste. Acestea sunt darurile cele mai de preÅ£ pe care le putem avea în această viaÅ£ă si pe care le primim de la Duhul Sfânt, care prin Pogorârea Sa a umplut lumea de sfinÅ£enie.