ÃŽn râul Iordanului Hristos ne-a făcut liberi de păcat

Cum ne-a eliberat din păcat? Luând asu­pra Lui păcatul nostru. Ce înseamnă că Hristos a luat asupra Lui păcatul nostru? Hristos pe cruce a strigat către Dumnezeu Tatăl: Părinte, iartă-i, că nu ÅŸtiu ce fac! (Lc 23, 34) Pe cruce, Hristos a luat păcatul omului asupra Lui prin iertare, dar înainte ca El să propovăduiască lu­mii, Ioan Botezătorul a strigat ÅŸi el: PocăiÅ£i-vă că s-a apropiat ÎmpărăÅ£ia Cerurilor! (Mt 3, 2) Åži, mai apoi, Îl arată pe Hristos, Care iese din apele Iordanului: Iată, Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! (In 1, 29) Deci, în mo­mentul în care Hristos intră, astăzi, făcând po­menire de intrarea Lui în apele Iordanului, ri­dică păcatul nostru, se pocăieÅŸte în locul omului, prevesteÅŸte iertarea din iubire nemăr­ginită pentru noi, pe care ne-o va dărui din înălÅ£area pe Cruce.

La pogorârea în apele Iordanului a Celui fără de păcat, intrând ca în inima ÎmpărăÅ£iei Întunericului acestei lumi pentru a disipa în­tunericul păcatului, se revelează Dumnezeu ÎnsuÅŸi, Preasfânta Treime ÎnsăÅŸi. Acolo glasul Tatălui se aude zicând: Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Care am binevoit (Mt 3, 17), în­tru Care am pus toată bunăvoinÅ£a Mea, toată iubirea Mea pentru voi este în El.Dar nu numai Tatăl Se arată ci ÅŸi Duhul Sfânt. Tatăl mărturiseÅŸte pentru Fiul ÅŸi Duhul Sfânt pogorându-Se, de asemenea mărturiseÅŸte pentru Fiul. Într-o clipă mântuirea lumii se face în apele Iordanului prin arătarea si lucrarea Preasfintei Treimi! Hristos Se arată ca Lumina Care străluceste mai presus de întunericul pă­catului copleÅŸindu-l pe acesta cu dragostea Sa pentru noi, care o arată pe cea a Părintelui ceresc, ca noi să devenim liberi de păcat; ne prevesteÅŸte Botezul din Duhul Sfânt – pre­cum se pogoară Duhul Sfânt peste El, Se va pogorî ÅŸi peste noi la botez – ca fiecăruia să ne descopere că moartea este învinsă si în noi. Deja Învierea este prefigurată prin faptul că Hristos Se pogoară în apele Iordanului, pre­cum S-a pogorât în pestera din Bethleem si precum Se va pogorî în întunericul mormân­tului si al iadului, zdrobind pentru totdeau­na moartea. Este izbânda si bucuria pe care ne-o vesteÅŸte astăzi Sfântul Ioan Botezătorul. Astăzi Creatorul se smereÅŸte în faÅ£a creaturii, îngenunchează Dumnezeu în faÅ£a omului, ca nicodată moartea să nu îl mai îngenunchieze pe om, fără voia lui.

Hristos Domnul ne dăruieÅŸte în Iordan nu numai mântuirea noastră dar ÅŸi a firii, a creaÅ£iei întregi, sfinÅ£ind tot. Iată, Duhul Sfânt se pogoară astăzi, plimbându-Se peste apa Ior­danului în care S-a pogorât ÎnsuÅŸi Făcătorul a toate, sfinÅ£ind din nou lumea întreagă, toată făptura, până la cea din urma creatură. Totul a sfinÅ£it Duhul Sfânt prin pogorârea Mântui­torului în Iordan ÅŸi ne-a dăruit sfinÅ£enia ca mod de viaÅ£ă, ca viaÅ£a însăÅŸi. Numai că sfinÅ£enia nu ni se împărtăÅŸeÅŸte în ciuda voinÅ£ei noastre, ea este darul Duhului Sfânt cerut ÅŸi primit de noi în libertatea faÅ£ă de păcat ÅŸi de moarte. Dar suntem ÅŸi conÅŸtienÅ£i că fiind vii este tot darul Sfântului Duh ÅŸi a prezenÅ£ei Lui în lume ÅŸi în noi. Însă sfinÅ£enia pe care Hristos a adus-o prin pogorârea, prin afundarea în râul Iorda­nului, nu o primim decât liber, dacă o dorim, dacă o cerem, dacă o primim cu dragoste. De aceea ne-a lăsat ÅŸi am primit în Biserică ÅŸi aceas­tă binecuvântare prin apa sfinÅ£ită. Apa pe care o sfinÅ£im aici devine apa Iordanului în care Hristos S-a afundat, sfinÅ£indu-o, primind prin ea darurile cele multe ale iubirii lui Hristos, prin Duhul Sfant.

Hristos ne-a adoptat prin harul Sau, ne-a făcut fraÅ£ii Lui ÅŸi fiii Părintelui Ceresc prin co­borârea în apele Iordanului, primind botezul pocăinÅ£ei, ca noi să putem primi prin Duhul Sfânt, harul înfierii noastre prin care devenim fiinÅ£e cereÅŸti.