Marta și Maria din Betania

Această Evanghelie, care vorbeÅŸte des­pre legătura duhovnicească a lui Hristos cu prietenii Săi din Betania, nu are nici o legătură aparentă cu Fecioara Maria. Åži aceasta pentru un motiv simplu: Evanghelia priveÅŸte exclusiv învăÅ£ătura ÅŸi lu­crarea lui Hristos ÅŸi nu vorbeÅŸte despre Fe­cioara Maria decât în legătura ei cu Hristos, adică începând cu Buna Vestire¹. În general Maria apare destul de puÅ£in în Evanghelie ÅŸi mereu în legătură cu fiul ei, Iisus Hristos. Acest lucru este conform cu atitudinea ÅŸi învăÅ£ătura Domnului: El mereu relativizează legăturile biologice ÅŸi psihologice, pentru a ne arăta că adevăratele legături sunt de natură duhovni­cească². Domnul vrea să arate prin aceasta ÅŸi că misiunea Sa pământească nu este o chesti­une de familie ÅŸi că nu există un „clan al lui Iisus"³. PrezenÅ£a Mariei este mereu discretă, iar Hristos este chiar destul de aspru cu mama Sa ÅŸi cu familia Sa omenească (Iosif, fraÅ£ii ÅŸi verii Săi...).

Vom vedea mai întâi ce cunoaÅŸtem despre viaÅ£a Fecioarei Maria înainte de Buna Vestire ÅŸi ce lecturi a ales Biserica din Evanghelie pen­tru aceste sărbători închinate Mariei.

Biblia nu ne spune nimic despre copilăria Mariei, nici despre familia sa. Nu-i cunoaÅŸtem viaÅ£a decât prin Evangheliile apocrife, ÅŸi mai ales prin Proto-Evanghelia lui Iacov⁴ (în greacă), de o mare valoare, ca ÅŸi remanierea sa latină, Pseudo-Evanghelia lui Matei. Este izvorul aproape unic din toată TradiÅ£ia în ceea ce o priveÅŸte pe Maria, însă această carte nu a fost reÅ£inută între cărÅ£ile canonice ale Nou­lui Testament.

Ce lecturi evanghelice a ales Biserica pentru sărbătorile mai puÅ£in importante în­chinate Fecioarei Maria (care privesc copilă­ria ei) ÅŸi pentru marea sărbătoare a Adormirii sale? Pentru NaÅŸterea Fecioarei Maria (8 sep­tembrie), Intrarea ei în Biserică (21 noiem­brie) ÅŸi Adormirea sa (15 august), Biserica de Răsărit a ales Evanghelia Martei ÅŸi a Mariei (însă e vorba de o Evanghelie „compusă", adi­că alcătuită din două pericope care nu urmea­ză direct una după alta). Singura excepÅ£ie este făcută pentru Zămislirea Mariei (8 decembrie în Apus, 9 decembrie în Răsărit), când Biserica a ales vizitarea Elisabetei ÅŸi începu­tul rugăciunii MăreÅŸte. (Lc 1/41-50), pro­babil datorită analogiei între părinÅ£ii săi, în vârstă ÅŸi sterpi, ÅŸi cei ai Sfântului Ioan Botezătorul.

În Apus, alegerile sunt puÅ£in diferite: pen­tru Zămislire (8 decembrie) ÅŸi Adormire⁵ (15 august), se citeÅŸte Evanghelia vizitei cu înce­putul rugăciunii MăreÅŸte... (ca ÅŸi pentru Ză­mislire, în Răsărit); pentru Intrarea în Bise­rică (21 noiembrie) se citeÅŸte rugăciunea MăreÅŸte.; însă pentru NaÅŸtere (8 septem­brie) este cu totul diferit: se citeÅŸte Mt 7/7-8 („CereÅ£i ÅŸi vi se va da...”, care răspunde Pro- to-Evangheliei lui Iacov). Trebuie să menÅ£ionăm aici o îndrăzneală liturgică recen­tă, remarcabilă: în riturile occidentale, se citeÅŸte curent Vechiul Testament în Liturghie înaintea Epistolei (ceea ce nu există în ritu­rile răsăritene) ÅŸi această lectură poate fi în­locuită cu viaÅ£a unui sfânt sau un extras din opera acestuia (PărinÅ£ii Bisericii) ; când un an liturgic de rit apusean a fost restaurat în sânul Ortodoxiei, pe baza ritului Galilor⁶, în­tre 1945 ÅŸi 1960, restauratorii au introdus pentru sărbătorile mai mici ale Fecioarei Ma­ria citirea Proto-Evangheliei lui Iacov, însă citită ca viaÅ£a unui sfânt (înaintea Epistolei), ÅŸi pe tonul vieÅ£ilor sfinÅ£ilor (ÅŸi nu cel al Evan­gheliei). Åži această iniÅ£iativă îndrăzneaÅ£ă a fost extrem de rodnică din punct de vedere pastoral, îngăduind credincioÅŸilor o mai mare apropiere de Fecioara Maria.

Alegerea Evangheliei Martei ÅŸi Mariei pentru cele trei sărbători ale Fecioarei Maria este evident tipologică, deoarece Maria din Betania reprezintă tipul de suflet plăcut lui Dumnezeu al cărui prototip desăvârÅŸit este Preasfânta Fecioară Maria⁷. Mai mult, există ÅŸi o analogie de nume, care are o înaltă semnificaÅ£ie teologică⁸.

Prima pericopă a acestei Evanghelii, care este ÅŸi cea mai lungă, priveÅŸte întâlnirea lui Hristos cu Marta ÅŸi Maria în Betania: este la prima vedere simplă, însă de fapt greu de înÅ£eles, dacă nu lăsăm deoparte orice referi­re la viaÅ£a psiho-socială. Privirea lui Hristos asupra acestor două femei este într-adevăr exclusiv duhovnicească. Acest episod, care nu este raportat decât de către Sf. Luca, este foarte greu de situat în timp, deoarece cro­nologia Sfântului Luca este diferită de cea a celorlalÅ£i Sinoptici ÅŸi greu de înÅ£eles. El situ­ează evenimentul imediat după pilda Bunu­lui Samaritean.

După cum lasă de înÅ£eles Sf. Luca, avem impresia că Domnul are o întâlnire întâmplă­toare, într-un sat, cu „o femeie cu numele Marta, care L-a primit în casa ei”. De fapt, ÅŸtim mai multe de la ceilalÅ£i evangheliÅŸti. Satul se cheamă Betania⁹ ÅŸi se găseÅŸte la răsărit de Muntele Măslinilor, la aproape 3 km de Ierusalim. Marta are o soră, pe Maria, ÅŸi un frate, pe Lazăr. Åžtim de la Sf. Ioan că „Iisus iubea pe Marta ÅŸi pe sora ei [Maria] ÅŸi pe Lazăr” (Ioan 11/5).

AceÅŸti trei fraÅ£i sunt prietenii personali ai lui Iisus. Este vorba probabil de oameni de condiÅ£ie modestă, fără să fim cu desăvârÅŸire siguri, însă sunt totuÅŸi destul de cunoscuÅ£i (la moartea lui Lazăr, mulÅ£i oameni vin de la Ierusalim ca să le mângâie pe cele două surori).

Marta este probabil sora mai mare (pentru că mereu este prima pomenită) ÅŸi cea care Å£ine casa. Maria, sora sa, este cea care vărsase parfum pe capul Domnului ÅŸi care îi ÅŸtersese picioa­rele cu părul capului ei (Ioan 11/2): acest lucru se petrecuse „în Betania, în casa lui Simon Leprosul" (Mt 26/6-7). Dacă este într-adevăr vorba despre aceeaÅŸi scenă, de acelaÅŸi fariseu, ÅŸi de aceeaÅŸi femeie ca ÅŸi cea pe care o găsim la Sf. Luca 7/36-50, atunci ar fi vorba de o „femeie păcătoasă", adică de o prostituată, deoarece fariseul îÅŸi spune în sinea lui: „Acesta, de-ar fi pro- roc, ar ÅŸti cine e ÅŸi ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă" (Luca 7/39). Hristos de îndată îl ceartă cu asprime prin pilda celor doi datornici ÅŸi sfârÅŸeÅŸte spunând că „iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit". Această frază ar putea să corespundă cu Maria din Betania. Cu toate acestea, este greu de luat o hotărâre, iar exegezele sunt felurite (să fie mai degrabă vorba de Maria Magdalena? Maria Magdalena ÅŸi Maria din Betania ar fi oare una ÅŸi aceeaÅŸi persoană? Nu putem avea nici o siguranÅ£ă. Singurul lucru limpede este că aces­te două femei au aceeaÅŸi purtare de „femeie iubitoare” faÅ£ă de Hristos).

Ceea ce e sigur, însă, este că Iisus se găseÅŸte aici în casa unor prieteni, care Îl primesc ca pe un prieten. Hristos iubea (ÅŸi iubeÅŸte) pe toÅ£i oamenii ca Dumnezeu ÅŸi ca om desăvârÅŸit (este o iubire duhovnicească), însă, ca om particu­lar, ca persoană, are ÅŸi prieteni, cu care are o legătură mai intimă (ca de pildă cu Sfântul Ioan), căci iubirea nu este mereu aceeaÅŸi: sunt multe feluri diferite de iubire.

Nu ÅŸtim unde se află Lazăr. Marta e ocu­pată ÅŸi pregăteÅŸte cina, ca o bună gospodină. În acest timp, sora sa [mai mică] ascultă pe rabbi Ieshouah care vorbeÅŸte, probabil cu ucenicii Săi, pentru că aceÅŸtia Îl însoÅ£esc (Luca 10/38): rabbi este desigur aÅŸezat, căci el este „Dascălul” lui Israel, care ÅŸade pe sca­unul lui Moise. Maria este „aÅŸezată la pi­cioarele Domnului ÅŸi ascultă cuvântul Său”: de fapt ea stă aÅŸezată jos, la picioare­le ÎnvăÅ£ătorului, ca să nu piardă nimic din învăÅ£ătura Sa, într-o foarte frumoasă postu­ră de ascultare, de admiraÅ£ie ÅŸi de iubire. Sora cea mai mare se tulbură ÅŸi aproape că strigă la Domnul: nu-Å£i pasă că muncesc din greu, pe când sora mea nu miÅŸcă nici degetul cel mic? Spune-i să mă ajute. Limbajul aici este verde, dintr-o bucată, aÅŸa cum este adesea în Evanghelie. Ne găsim cu adevărat într-o sce­nă de viaÅ£ă casnică obiÅŸnuită, care s-ar putea petrece ÅŸi în zilele noastre. Răspunsul lui Hristos cade tăios: „Marto, Marto...”. De fiecare dată când Domnul rosteÅŸte de două ori un nume, înseamnă că este vorba despre o declaraÅ£ie solemnă: Eu care sunt Fiul lui Dumnezeu ÅŸi Fiul Omului, îÅ£i spun Å£ie ... Cuvântul lui Dumnezeu, logion dumneze­iesc. „Te îngrijeÅŸti ÅŸi pentru multe te sileÅŸti.’. Îngrijorarea este lipsa încrederii în Dumne­zeu. AgitaÅ£ia este descentrarea persoanei: este pierderea „isihiei”¹⁰, a păcii lăuntrice, a liniÅŸtirii, a nepătimirii, adică a se lăsa dus, absorbit de lumea exterioară. „Un singur lucru trebuieÅŸte”: a asculta pe Dumnezeu. A asculta pe Cel care este „gura tăcerii”, care dă glas cugetelor Tatălui, care este Cuvântul lui Dumnezeu. A asculta ÅŸi a primi în inima sa: a lăsa să rodească în sine Cuvântul lui Dumnezeu pentru a fi îndumnezeit. Åži adau­gă: „Maria partea cea bună ÅŸi-a ales... ”, lu­cru care înseamnă ÅŸi că : tu ai ales partea cea rea, ai luat drumul greÅŸit. Este mai impor­tant a lua aminte la Dumnezeu decât a ve­dea de oale. Åži această parte bună pe care Maria a ales-o „nu se va lua de la ea”: demo­nii nu vor putea să-i ia această comoară. Când un om ÅŸi-a deschis inima lui Dumnezeu ÅŸi ascultă pe Dumnezeu, aceasta înseamnă că este legat de Dumnezeu, că primeÅŸte harul dumnezeiesc: demonii sunt neputincioÅŸi.

Este evident că această purtare duhovni­cească a Mariei din Betania este o oglindire a celei pe care o are Preasfânta Fecioară Maria: într-adevăr, aceasta nu a deschis niciodată inima ÅŸi nici urechea altcuiva decât lui Dumnezeu. Ea nu a făcut ca Eva, care a încli­nat urechea cu naivitate către Satana, fără discernământ, ÅŸi care a primit sămânÅ£a cuvân­tului lui mincinos ÅŸi răufăcător. Ascultând numai pe Duhul Sfânt, ea a devenit Maica lui Dumnezeu. Ea este noua Evă, cea care face voia lui Dumnezeu pe pământ, cea care a pus în lucrare rugăciunea Domnului.

Cea de-a doua pericopă a fost luată un pic mai departe de la Sf. Luca: Iisus săvârÅŸeÅŸte un exorcism ÅŸi izbăveÅŸte pe un mut. În timp ce Fariseii care se aflau de faÅ£ă îl învinuiesc că face aceasta cu puterea „mai-marelui de­monilor”, adică ar lucra cu Satana, poporul este în admiraÅ£ie ÅŸi o femeie îi strigă: „Fericit este pântecele care Te-a purtat ÅŸi fericiÅ£i sunt sânii pe care i-ai supt!”, cu alte cuvinte: feri­cită este Maica Ta, care a zămislit un aseme­nea fiu.

Åži aici răspunsul lui Hristos este uimitor ÅŸi poate părea dispreÅ£uitor pentru maica Sa: „AÅŸa este, dar fericiÅ£i sunt cei ce ascultă cu­vântul lui Dumnezeu ÅŸi-l păzesc”. De fapt, contrar aparenÅ£elor, El face un elogiu Maicii Domnului: tocmai pentru că Fecioara a fă­cut aceasta, adică a ascultat cuvântul lui Dumnezeu ÅŸi l-a păstrat în inima ei, a putut deveni Maica Sa după trup. Însă Domnul pla­sează mereu lucrurile în context duhovnicesc, relativizând tot ce este biologic ÅŸi psihologic. Aceasta se întâlneÅŸte cu cuvântul cel straniu pe care-l va spune ca răspuns la „Mama Ta ÅŸi fraÅ£ii Tăi sunt aici”: „Cine este mama Mea ÅŸi cine sunt fraÅ£ii Mei? Cei care ascultă cuvân­tul lui Dumnezeu ÅŸi care îl păstrează”¹¹. ÎnÅ£elepciune dumnezeiască!

Note: