Într-un aeroport stătea o tânără care urma să facă o călătorie mai lungă. Åži-a cumpărat de acolo o carte ca să treacă mai repede timpul ÅŸi un pachet de biscuiÅ£i. S-a aÅŸezat pe un scaun, ÅŸi-a pus bagajele lângă ea ÅŸi s-a apucat să citească. La un moment dat s-a întors să ia un biscuit din pachetul de lângă ea. A observat cu surprindere că la mică distanÅ£ă era aÅŸezat un domn care citea un ziar ÅŸi care, fără să-i ceară permisiunea, a început să ia ÅŸi el din pachetul de biscuiÅ£i.

Cu toate că s-a simÅ£it indignată, politeÅ£ea a împiedicat-o să îi reproÅŸeze că are un comportament nepotrivit. Dar pe măsură ce ea lua câte un biscuit, lua ÅŸi el unul ÅŸi asta a făcut ca până la urmă tâ­năra să devină foarte nemulÅ£umită. Când a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a întrebat plină de resentimente: „Oare îndrăzneÅŸte să mi-l ia ÅŸi pe ultimul?"

Bărbatul a luat într-adevăr ultimul biscuit, l-a rupt în două ÅŸi i-a oferit zâmbind cald o jumătate. SimÅ£ind că el a depăÅŸit limita bunului-simÅ£, tânăra s-a ridicat furioasă ÅŸi s-a îndreptat spre un alt colÅ£ al sălii de aÅŸteptare. A deschis geanta ca să pună înăuntru cartea ÅŸi... spre marea ei surprindere, a văzut înăuntru pachetul de biscuiÅ£i pe care îl cumpărase. În acel moment a copleÅŸit-o un senti­ment de ruÅŸine. A înÅ£eles că pachetul din care mâncase nu era al ei, ci al bărbatului care citea ziarul. El a împărÅ£it plin de bunătate chiar ÅŸi ultima bucăÅ£ică pe care o avea, fără să se simtă indignat, superior sau furios.

Din gura copiilor