Preacuvioase părinte stareÅ£ Iustin, ÅŸtim că de la Sfântul Simeon Noul Teolog încoace, povăÅ£uitorii duhovniceÅŸti se tot împuÅ£inează; astăzi, când suntem martorii unei mari secătuiri duhov­niceÅŸti, cum mai recunoaÅŸtem unpovăÅ£uitor du­hovnicesc? SfinÅ£ii Calist ÅŸi Ignatie Xantopoulos arătau trei criterii: să fie înalt la înÅ£elegere, sme­rit la cuget ÅŸi blând în toată purtarea...

Este greu de găsit, dar nu-Å£i trebuie prea multă bătaie de cap ca să recunoÅŸti un povăÅ£u­itor duhovnicesc. Cel care caută cu adevărat un povăÅ£uitor duhovnicesc, la momentul potrivit îl va simÅ£i. Sufletul simte cui trebuie să i se în­credinÅ£eze, căci Dumnezeu este Cel Care pune în inimă dragostea faÅ£ă de cel căruia Å£i-a rându­it să îi urmezi. Eu abia aÅŸteptam să ies din tem­niÅ£ă numai ca să-l văd pe părintele Paisie Olaru. Ardea inima în mine să-l văd, astfel încât, după eliberare, am mers direct la chilia părintelui Paisie, aÅŸteptând două zile la uÅŸă ca să mă pri­mească la spovedit. De atunci înainte, timp de opt ani nu m-am mai despărÅ£it de povăÅ£uirea caldă a părintelui Paisie Olaru. Mă trimisese mai întâi la părintele Ilie Cleopa, însă la el nu am simÅ£it atâta odihnă sufletească. RelaÅ£ia din­tre ucenic ÅŸi duhovnic este foarte puternică ÅŸi în numele ei se pot face multe minuni. Însă nu este suficient ca povăÅ£uitorul să fie cercat, ci să fie ÅŸi în acelaÅŸi duh cu ucenicul.

Preacuvioase părinte Iustin, dar ce aÅ£i învă­Å£at cel mai mult de la părintele Paisie Olaru?

Smerenia ÅŸi dragostea lui faÅ£ă de aproape­le. Era de o căldură ÅŸi tandreÅ£e sufletească rar întâlnite. Părintele Paisie era neîncetat neo­bosit cu oamenii, încât uita de el însuÅŸi.

Este bine în zilele noastre să mai căutăm povăÅ£uitori duhovniceÅŸti sau nu?

Este mai bine să dobândeÅŸti tu puÅ£ină pri­cepere duhovnicească, căci vin vremuri când nu numai că nu veÅ£i mai găsi îndrumător, dar nici măcar un cuvânt din Scriptură sau din SfinÅ£ii PărinÅ£i. SfinÅ£ii PărinÅ£i până acum reco­mandau povăÅ£uirea după Sfânta Scriptură ÅŸi scrierile SfinÅ£ilor PărinÅ£i, însă vin vremuri când vor lipsi ÅŸi acestea.

Dar până la vremurile acelea?

Până atunci să le învăÅ£aÅ£i pe de rost. În în­chisori aveam pururea în minte Paraclisul Maicii Domnului ÅŸi alte acatiste, care ne-au fost de mare ajutor. Adevărata rugăciune nu se face la mănăstire, chiar dacă dispune de toa­te condiÅ£iile exterioare prielnice contempla­Å£iei ÅŸi rugăciunii. Noi, în închisoare, eram lip­siÅ£i de frumuseÅ£ile acestui relief al munÅ£ilor CarpaÅ£i, numai între patru pereÅ£i, unde zeci de ani stăteai între ei ÅŸi nu vedeai raza soare­lui prin crăpăturile zăbrelelor de la geam; iar dacă te urcai cumva să vezi o rază de soare, gardianul era la spatele tău ÅŸi-Å£i dădea câte-o pedeapsă de cinci zile la arest sever, încât nu scăpai sănătos de acolo. Ei bine, suferinÅ£a ace­ea era adevărata stare călugărească. La baza mănăstirii este suferinÅ£a; vrei să trăieÅŸti creÅŸ­tineÅŸte, vrei să te apropii de Dumnezeu? Trebuie să te zbaÅ£i să ajungi de la aceste laude pe care le face Biserica, să nu le mai spui prin simplu cuvânt, ci să le trăieÅŸti prin căldura aceasta a harului ÅŸi să le transformi în duh, să dematerializezi acest cuvânt, pe care acum îl mai ÅŸi schimonosim silindu-ne să terminăm cât mai repede slujbele, să cântăm cât mai sa­cadat Sfânta Liturghie, unde ar trebui să ui­tăm de orice grijă lumească. AÅŸadar, trăirea ÅŸi suferinÅ£a trezesc în monah rugăciunea. Respectarea regulilor ÅŸi rânduielilor, fără aceas­tă trăire, naÅŸte împrăÅŸtierea ÅŸi stinge duhul ru­găciunii. Dumnezeu nu are nevoie să-i reciÅ£i rugăciuni, ci vrea ca acest cuvânt să devină transparent.

Dar Rugăciunea Inimii, a lui Iisus Hristos, nu v-a fost de ajutor acolo?

N-am spus rugăciunea aceasta, pentru că la puÅŸcăria Aiudului abia după vreo 2-3 ani s-a luat contact cu foÅŸti deÅ£inuÅ£i: Virgil Maxim, Vasile Marin, Valeriu Gafencu ÅŸi alÅ£ii, care într-adevăr au cultivat Rugăciunea Inimii. Cea mai mare parte, însă, s-au bazat pe rugăciunea aceasta orală. Pentru că nu erau numai deÅ£i­nuÅ£i politici de aceeaÅŸi nuanÅ£ă; printre tinerii aceÅŸtia legionari erau ÅŸi de alte culori politice, care n-aveau habar de viaÅ£a creÅŸtină; ÅŸi nu erau pregătiÅ£i pentru Rugăciunea Inimii, ei nu cu­noÅŸteau nici Tatăl nostru. Chiar miniÅŸtrii ace­ia cu care am stat un an ÅŸi jumătate, cum ar fi generalul Arbore, ministrul MareÅŸ, care era ministrul ComunicaÅ£iilor, au fost nevoiÅ£i să înveÅ£e Tatăl nostru ÅŸi Crezul, un Cuvine-se cu adevărat... , la 50-60 de ani.

SfinÅ£ite Părinte, cum vedeÅ£i reînvierea duhov­nicească a monahismului, astăzi?

Aceasta se va petrece odată cu reînvierea creÅŸtinismului. Monahismul este un mădular al creÅŸtinismului, care slăbeÅŸte odată cu aces­ta. Am ajuns la starea în care monahii s-au fă­cut precum mirenii, iar mirenii asemenea de­monilor. CreÅŸtinătatea este foarte slăbită ÅŸi nu ÅŸtiu dacă se va mai îndrepta.

Care este motivul pentru care nu se mai poate îndrepta viaÅ£a duhovnicească în zilele noastre?

Pentru că a slăbit dragostea între fraÅ£i ÅŸi nu se mai poate înÅ£elege om cu om. Åži, fără unitate, cum să mai reclădeÅŸti ceva?

Ce să facem ca să păstrăm dragostea ÅŸi uni­tatea între noi, oamenii?

Este nevoie de multă rugăciune, căci ru­găciunea întreÅ£ine buna noastră înÅ£elegere. Acum, însă, ne îngrijim mai mult de cele ma­teriale decât de cele duhovniceÅŸti. Înainte, for­Å£ele răului erau legate cu rugăciunile marilor trăitori; rugăciunea lor avea o mare putere. Åži încă n-a slobozit Dumnezeu puterea Satanei, căci lumea este nepregătită... ForÅ£a diavolului stă în patimile ÅŸi relele noastre.

Ce trebuie să facem să ne întărim credinÅ£a ÅŸi să răbdăm toate cele ce vor veni asupra noastră? Åži cunoaÅŸtem din prorociile sfinÅ£ilor că, de vor răbda creÅŸtinii necazurile de pe urmă, vor fi mai mari decât cei dintâi. Iar Cuviosul Paisie Aghioritul îndrăzneÅŸte să spună că „mulÅ£i sfinÅ£i ÅŸi-ar fi dorit să trăiască în vremurile noastre”.

Cugetând la moarte. Monahul ÅŸi creÅŸtinul nu are această însuÅŸită datorie să fie gata de plecare? O are! Nu te interesează dacă trăieÅŸti ÅŸi cum trăieÅŸti... Din ce în ce oamenii sunt mai dificili ÅŸi mai cu scadenÅ£e intelectuale ÅŸi pute­re de judecată. Ei, sunt multe de zis, dar iată că s-a făcut ora unsprezece ÅŸi acuÅŸi bate de Utrenie...

Vă mulÅ£umesc mult, preacuvioase părinte Iustin, ÅŸi binecuvântaÅ£i!...

Domnul!...

Dumnezeu să-l ierte ÅŸi să-l odihnească! VeÅŸnică să-i fie amintirea ÅŸi pomenirea. Amin!

Stelian GomboÅŸ