Sfântul Pirmin patronul insulei Reichenau

Pirmin s‑a născut în jurul anului 690 în Narbonne, pe teritoriul FranÅ£ei de astăzi. Originea sfântului este una controversată. În timp ce unii susÅ£in că era vizigot sau irlandez, alÅ£ii spun că era de origine romană. Biografia sa, scrisă la Hornbach în anul 830 ÅŸi bogată în legende, la fel ca ÅŸi o altă biografie ritmată, nu ne relatează nimic despre originea lui. Născut, probabil, într‑o regiune ocupată de vizigoÅ£i în FranÅ£a meridională sau în Spania de nord, se pare că s‑a îndreptat spre Regatul franc din cauza atacurilor sarazinilor. Ajuns acolo, a fost hirotonit episcop în jurul anului 720 pentru localitatea Castellum Meltis (Meaux) de lângă Paris, unde predica în limbile latină ÅŸi francă. Întrucât a întreÅ£inut relaÅ£ii foarte bune cu majordomul franc Carol Martel, Pirmin a fost trimis ca misionar în nord‑vestul FranÅ£ei ÅŸi pe Rinul Superior. Carol Martel, tatăl lui Pépin cel Scurt, îÅŸi propusese să reorganizeze Imperiul franc prin reforme dintre care merită amintite aici: reorganizarea episcopiilor existente ÅŸi înfiinÅ£area altora noi, educarea clericilor în mănăstiri alese, îndepărtarea ultimelor practici păgâne ÅŸi realizarea unei legături foarte strânse între organizaÅ£ia bisericească ÅŸi statul franc. 

În anul 732, Sf. Bonifaciu a primit misiunea de a se ocupa de încreÅŸtinarea teritoriilor de Thüringen, Hessen, din estul Imperiului franc ÅŸi în Bavaria. Teritoriul alaman nu este pomenit în sfera de influenÅ£ă a Sfântului Bonifaciu, deoarece misiunea în acest teritoriu era rezervată unui alt misionar: Sf. Pirmin. DeÅŸi au propovăduit Evanghelia pe teritoriul Germaniei de astăzi cam în aceeaÅŸi perioadă, cei doi sfinÅ£i nu s‑au întâlnit niciodată. Acest lucru a dat naÅŸtere la speculaÅ£ii, cum ar fi faptul că între ei a existat o anumită antipatie. 

Unii cercetători afirmă faptul că Pirmin a fost hirotonit episcop chiar la Roma, primind acordul ÅŸi binecuvântarea papei înainte de a fi trimis în teritoriul amintit mai sus. Invitat de nobilul alaman Sintlatz, Pirmin a ajuns pe insula Reichenau în jurul anului 724, unde a ridicat o biserică ÅŸi apoi a înfiinÅ£at ÅŸi mănăstirea Mittelzell. Biserica a fost închinată Maicii Domnului ÅŸi Sf. Apostoli Petru ÅŸi Pavel. Insula fusese până atunci nelocuită. O legendă spune că toÅ£i ÅŸerpii, toate broaÅŸtele ÅŸi alte animale sălbatice au părăsit insula la sosirea sfântului. Mănăstirea de pe insula Reichenau ridicată de Pirmin va deveni, alături de cea din St. Gallen, una dintre cele mai importante din Imperiul carolingian. Conform tradiÅ£iei, se pare că Pirmin a rămas pe această insulă până în anul 726, când, îndepărtat de ducele Theobald, a plecat în teritoriul Alsaciei. Se pare că aici a înfiinÅ£at mănăstirile Murbach în anul 727 ÅŸi Neuweiler, astăzi Neuwiller‑les‑Saverne. De asemenea, se pare că a mai ridicat mănăstirile de la Gengenbach (în Schwarzwald) ÅŸi Schwarzach din Baden ÅŸi pe cea de la Amorbach în 740. În toate aceste mănăstiri Pirmin a introdus regula Sfântului Benedict. Pirmin a murit la castelul din Hornbach la data de 3 noiembrie 753.

De singulis libris canonicis scarapsus

De la Pirmin ni s‑a păstrat ÅŸi o scriere intitulată: De singulis libris canonicis scarapsus, cunoscută ÅŸi cu numele prescurtat de Scarapsus. Este vorba de un fel de catehism, de un „manual” necesar pentru activitatea misionară. Scrisă în jurul anului 720, lucrarea intitulată mai târziu Dieta Pirminii începe cu o scurtă introducere referitoare la căderea omului ÅŸi păcatul strămoÅŸesc ÅŸi continuă cu referirile la jertfa răscumpărătoare a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Este prezentat apoi ÅŸi Crezul apostolic (pentru prima dată în spaÅ£iul german), Pirmin atribuind fiecărui Apostol compunerea câte unui articol. Prima parte a lucrării se încheie cu misiunea încredinÅ£ată Apostolilor de Mântuitorul Hristos de a propovădui Evanghelia la toată făptura (Mt. 28, 19). Urmează învăÅ£ătura despre Taina Sfântului Botez, care este prezentată ca un „pact”, ca un legământ încheiat între Dumnezeu ÅŸi om. 

A doua parte a lucrării oferă informaÅ£ii despre viaÅ£a creÅŸtină ÅŸi respinge practicile păgâne care erau încă în vigoare. Pirmin recomandă apoi sfinÅ£irea zilei de duminică, prin participarea la slujbele Bisericii ÅŸi, în special, la Sfânta Liturghie ÅŸi Taina Mărturisirii. Această operă a lui Pirmin se bazează pe Sf. Scriptură ÅŸi pe scrierile Sf. PărinÅ£i, fiind citaÅ£i în special Fericitul Augustin, Cesario de Arles ÅŸi Sf. Martin de Braga. Lucrarea Scarapsus îl prezintă pe autor ca pe un misionar ÅŸi propovăduitor al credinÅ£ei creÅŸtine ÅŸi reprezintă un izvor important pentru istoria activităÅ£ii pastorale la începutul secolului al VIII‑lea.

La Hornach, unde a fost îngropat, a început imediat după moarte cinstirea sa ca sfânt. La sfârÅŸitul secolului al VIII‑lea el apare consemnat ca sfânt (sanctus) într‑un manuscris al Martirologului Geronimian de la Metz. Într‑un breviar de la începutul secolului al IX‑lea de la mănăstirea Reichenau se pomeneÅŸte de o sărbătoare dedicată sfântului, cu siguranÅ£ă ziua trecerii sale la cele veÅŸnice. Despre miracolele ÅŸi vindecările săvârÅŸite la mormântul Sfântului Pirmin vorbeÅŸte ÅŸi lucrarea Liber de miraculis sancti Pirminii.

Patronul mai multor provincii ÅŸi oraÅŸe

În perioada Reformei protestante, relicvele sfântului au fost purtate mai întâi la Speyer, iar în anul 1576 au ajuns la Innsbruck, unde se găsesc ÅŸi astăzi în Biserica iezuiÅ£ilor. Începând cu anul 1611 Sf. Pirmin este considerat unul dintre patronii oraÅŸului austriac Innsbruck. Sfântul Pirmin este venerat astăzi ca patron ÅŸi în provincia franceză Alsacia, în provincia germană Pfalz ÅŸi, bineînÅ£eles, pe insula Reichenau. Mai multe oraÅŸe susÅ£in astăzi că deÅ£in moaÅŸte ale Sfântului Pirmin. De asemenea, este cunoscut faptul că Sfântul Pirmin a dat ÅŸi numele oraÅŸului Pirmasens din landul german Rheinland‑Pfalz.

Pr. drd. Alexandru Nan