Fragmente neodihnite (septembrie 2012)

Toată Liturghia
nu‑i decât Vânt
ce coboară ÅŸi suflă
tot mai puternic
prin gurile deschise‑n rugăciune
în groapa oaselor uscate
ale lumii navi mumbai dating site | aar dating | first christmas together dating | is prime matchmaking better

până le îmbracă
în Trupul ÅŸi Sângele
cu care se pot întoarce
în Cer...

de aceea
se împărtăÅŸesc doar orbii
flămânzi
să li se umple orbitele goale
cu vederea lui Dumnezeu

ÅŸi ologii însetaÅ£i
să poată păÅŸi
dincolo de ei înÅŸiÅŸi...

doar cei flămânzi
de o inimă făcută
din carnea
dragostei

doar cei însetaÅ£i
ca Râul VieÅ£ii să
le curgă prin vene...

doar cei flămânzi ÅŸi însetaÅ£i
ca Fiul
să cadă în braÅ£ele Tatălui
cu trupul lor...

Marius Iordăchioaia, Doar

 

Pentru conÅŸtiinÅ£a primilor creÅŸtini, participarea la Euharistie nu era o datorie ÅŸi nici o obligaÅ£ie, cum se interpretează astăzi în Dreptul canonic, ci o expresie vie ÅŸi spontană a apartenenÅ£ei la Biserică. ToÅ£i cei care participau la adunarea euharistică se împărtăÅŸeau cu Sfintele Taine, iar a nu te împărtăÅŸi era de neimaginat.

AÅŸa cum în prezent cel ce săvârÅŸeÅŸte Liturghia nu poate să nu se împărtăÅŸească, aÅŸa nu puteau să nu se împărtăÅŸească în Biserica primară toÅ£i credincioÅŸii care au participat la adunarea euharistică, întrucât tot poporul săvârÅŸea Euharistia. Nu existau credincioÅŸi care să asiste la Euharistie, pentru că toÅ£i erau participanÅ£i. Cei care nu puteau participa erau îndepărtaÅ£i în prealabil, iar după predică diaconii supravegheau uÅŸile pentru ca nimeni străin să nu poată intra. 

Nici un ritual liturgic, începând cu cele mai vechi până la cele actuale, nu prevede(a) „asistenÅ£i” la adunarea euharistică... Dacă Biserica se roagă pentru catehumeni, pentru cei ce se căiesc, pentru cei posedaÅ£i de duhuri, pentru credincioÅŸii participanÅ£i, atunci cu siguranÅ£ă s‑ar fi rugat ÅŸi pentru cei care doar „asistă”. Actuala conÅŸtiinÅ£ă creÅŸtină nu realizează întotdeauna ruptura tragică dintre participarea la rugăciunile euharistice ÅŸi sustragerea – în mod voit sau involuntar – de la ÎmpărtăÅŸanie.

Nikolai Afanasiev, Biserica Duhului Sfânt

 

Unirea cu Domnul în Euharistie e o unire deplină tocmai pentru că El nu mai este lucrător în noi numai prin energia adusă în noi de Duhul Său, ci cu trupul ÅŸi sângele Lui, imprimate în trupul ÅŸi în sângele nostru. Iar unde e trupul ÅŸi sângele Său, e prezent ÅŸi lucrător în mod deplin însuÅŸi subiectul lor. Deci însuÅŸi subiectul lui Hristos, ca subiect al trupului ÅŸi sângelui Său, se face prin Euharistie subiect direct al trupului ÅŸi sângelui nostru, cu care sunt unite intim trupul ÅŸi sângele Său, care au dat prin aceasta calificarea lor trupului ÅŸi sângelui nostru, imprimându‑se în ele, ÅŸi care ÅŸi‑au unit lucrările ÅŸi simÅ£irile lor cu lucrările ÅŸi cu simÅ£irile trupului ÅŸi sângelui nostru. 

Întrucât fiecare dintre noi suntem subiect al trupului ÅŸi sângelui nostru ÅŸi al lucrărilor penetrate de trupul ÅŸi de lucrările lui Hristos, noi ne aflăm împreună subiect cu Hristos al trupului nostru devenit ÅŸi trupul Lui sau al trupului Lui devenit ÅŸi trupul nostru. În fond, viaÅ£a cea fără de moarte creÅŸte în noi din intimitatea concretă ÅŸi supremă în care am intrat, rămânem ÅŸi creÅŸtem prin Euharistie cu Persoana dumnezeiască a Cuvântului, Care a realizat putinÅ£a acestei intimităÅ£i cu noi ÅŸi a comunicării vieÅ£ii Sale dumnezeieÅŸti trupului nostru prin trupul omenesc asumat de El, umplut de această viaÅ£ă prin moartea Lui reală, prin biruirea morÅ£ii suportate de El, prin starea de moarte tainică ÅŸi de înviere.

Prin intimitatea ÅŸi comunicarea aceasta desăvârÅŸită cu El, noi trăim stările, simÅ£irile ÅŸi lucrările lui Hristos ÅŸi El le trăieÅŸte pe ale noastre penetrate ÅŸi calificate de ale Lui. „De acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieÅŸte în mine”, a spus Sfântul Apostol Pavel (Gal. 3, 20). În fond, unirea deplină între Hristos ÅŸi noi, realizată prin Euharistie, e mărturia supremei iubiri a Lui faÅ£ă de noi, ÅŸi aceasta e baza comunicării mutuale desăvârÅŸite între El ÅŸi noi. „Hristos a făcut aceasta ridicându‑ne la o mai mare iubire faÅ£ă de El ÅŸi, arătând iubirea Lui faÅ£ă de noi, nu a dat numai să‑L vadă celor ce doresc, ci să‑L ÅŸi atingă, să‑L ÅŸi mănânce, să‑şi ÅŸi înfigă dinÅ£ii în trupul Lui ÅŸi să se unească cu El, împlinind toată dorinÅ£a”, cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, în Omil. 46 la Evanghelia după Matei.

Pr. Dumitru Stăniloae, Teologie dogmatică ortodoxă

 

Nu sunt vrednic să intri în inima mea
nici sub acoperiÅŸul trupului de moarte
trimis‑am Biserica să te roage ea
cu tămâia preasfintelor sale ÅŸoapte...
Nu m‑am socotit vrednic să vin la Tine
Te strig de departe ca un demonizat
ce se taie cu gânduri în cimitirul din mine
prin mormintele vii ale fiecărui păcat...
Nu sunt vrednic să‑mi atingi sluga
ce se chinuie‑n friguri în pieptul meu
ÅŸi totuÅŸi, Iisuse, ascultă‑mi ruga:
vindecă‑mi viaÅ£a cu Numele Tău!

Marius Iordăchioaia, Rugăciune pentru vindecarea vieÅ£ii