Cuvânt la Noul An Bisericesc

Dacă anul calendaristic se sfârÅŸeÅŸte la 31 decembrie ÅŸi reîncepe la 1 ianuarie, Anul Bisericesc se sfârÅŸeÅŸte la 31 august ÅŸi reîncepe la 1 septembrie. MotivaÅ£ia este legată de faptul că, bisericeÅŸte ÅŸi creÅŸtineÅŸte, anul începe cu praznicul NaÅŸterii Maicii Domnului, prin care se împlineÅŸte lucrarea cea mântuitoare a venirii în trup a Domnului Hristos, ÅŸi se încheie cu praznicul Adormirii Maicii Domnului, prin care cea care L‑a născut pe Mântuitorul se mută la viaÅ£a cea veÅŸnică, fiind Maica VieÅ£ii, făcându‑se nouă chip al unirii desăvârÅŸite cu Dumnezeu ÅŸi, în acelaÅŸi timp, chip al compătimirii cu noi, oamenii, până la a gusta ÅŸi moartea. how do dating scams work | dating sites leeds | warning signs of dating a widower | ironworker dating site | speed dating katowice opinie

Începutul Anului Nou Bisericesc constituie pentru noi, creÅŸtinii, un moment de popas ÅŸi de cugetare la cele ce s‑au întâmplat ÅŸi pe care le‑am trăit în anul care a trecut ÅŸi, mai ales, un moment de cumpănă, în care putem reaÅŸeza ÅŸi reorienta priorităÅ£ile vieÅ£ii noastre, pentru perioada care urmează.

ÎmpărÅ£irea timpului vieÅ£ii noastre în praznice mari sau mici, pomenirea în fiecare zi a unuia sau a mai multor sfinÅ£i constituie tot atâtea prilejuri de a da un sens binecuvântat ÅŸi sfinÅ£itor timpului pe care Dumnezeu ni‑l dăruieÅŸte spre a‑l trăi ÅŸi spre a‑l folosi cu rost mântuitor. Am tras noi oare deplinul folos ÅŸi am dat noi oare importanÅ£a ÅŸi locul cuvenit în viaÅ£a noastră duminicilor ÅŸi praznicelor din anul care a trecut? Am cinstit noi cum se cuvine pe sfântul (sau sfânta) al cărui nume îl purtăm? Am petrecut oare cu folos vremea posturilor ÅŸi am dat, măcar atunci, mai multă importanÅ£ă celor lăuntrice ÅŸi duhovniceÅŸti? Este bine să căutăm să răspundem fiecare cu sinceritate la aceste câteva întrebări, pentru a constata locul ÅŸi importanÅ£a pe care o are relaÅ£ia noastră personală cu Dumnezeu ÅŸi locul pe care Acesta îl ocupă pe scara priorităÅ£ilor pe care le avem în viaÅ£ă.

Fiecare moment al vieÅ£ii noastre, fiecare zi care începe constituie, aÅŸadar, un prilej de a ne îndrepta gândul către Dumnezeu, de a preface timpul pe care îl avem de trăit, dintr‑un timp al „morÅ£ii”, în timpul veÅŸniciei, ÅŸi de a preschimba tot ceea ce lucrăm ÅŸi împlinim într‑o rugăciune, într‑o liturghie. Să luăm, aÅŸadar, aminte la îndemnul Sfântului Apostol Pavel, care zice: „Deci luaÅ£i seama cu grijă cum umblaÅ£i, nu ca niÅŸte neînÅ£elepÅ£i, ci ca cei înÅ£elepÅ£i, răscumpărând vremea, căci zilele viclene sunt” (Efeseni, 5, 15‑16). Adică cel viclean caută să ne momească în fiecare zi cu pofta trupului, pofta ochilor ÅŸi trufia vieÅ£ii (cf. 1 Ioan, 2, 16), în aÅŸa fel încât să ne întoarcă atenÅ£ia ÅŸi gândul dinspre Dumnezeu – izvorul ÅŸi sfinÅ£itorul vieÅ£ii noastre – înspre oricine ÅŸi orice altceva, să ne îndrepte idealurile ÅŸi aspiraÅ£iile înspre Å£eluri străine de perspectiva veÅŸniciei…

Din timpul pe care noi îl petrecem zi de zi, cronometrat în secunde, minute, ore, zile, săptămâni, luni ÅŸi ani, timp care pentru noi, muritorii, este ca o numărătoare inversă spre moarte, avem posibilitatea să facem un timp sfinÅ£it sau un timp pierdut. Când îl împletim cu Dumnezeu în tot ce facem, gândim sau plănuim, atunci fiecare moment al vieÅ£ii noastre se preface, din timp al morÅ£ii, în timp binecuvântat ÅŸi sfinÅ£it, timp care se întâlneÅŸte cu veÅŸnicia – „timpul” lui Dumnezeu. Tot ce gândim, plănuim sau lucrăm împreună cu Dumnezeu se preface, din gând, plan sau lucrare „omenească”, în împreună‑gândire, lucrare sau facere săvârÅŸite cu Dumnezeu ÅŸi care primesc pecetea sfinÅ£eniei ÅŸi a veÅŸniciei care sunt proprii lui Dumnezeu. De aceea, de mici copii, am fost învăÅ£aÅ£i de către părinÅ£i: „Totdeauna lucrul tău să‑l începi cu Dumnezeu”. AÅŸadar, de noi depinde dacă ne petrecem timpul sfinÅ£indu‑l sau risipindu‑l…

În această importantă alegere trebuie să ÅŸtim că Dumnezeu ne stă în ajutor, împreună cu Maica Sa cea Preasfântă ÅŸi cu toÅ£i sfinÅ£ii. De aceea, la slujbe, auzim de mai multe ori rostindu‑se de către preotul slujitor: Pe Preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, Slăvita, Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea ÅŸi pururea Fecioara Maria, cu toÅ£i sfinÅ£ii pomenind, pe noi înÅŸine ÅŸi unii pe alÅ£ii ÅŸi toată viaÅ£a noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. Este vorba, de fapt, de îndemnul de a ne încredinÅ£a viaÅ£a, de la un capăt la altul, cu fiecare zi ce ne este dată să o trăim ÅŸi cu toate aspiraÅ£iile, căutările, problemele sau izbânzile ei, lui Dumnezeu Care pe toate le ÅŸtie ÅŸi le plineÅŸte întru folos ÅŸi mântuire.

Dumnezeu, Care petrece în afara timpului, S‑a întrupat ÅŸi a intrat trupeÅŸte sub incidenÅ£a spaÅ£iului ÅŸi a timpului, pentru a ne face părtaÅŸi la ceea ce Îl caracterizează pe El, dumnezeieÅŸte: veÅŸnicia ÅŸi viaÅ£a cea fără de sfârÅŸit. De aceea, înainte de a începe Sfânta Liturghie, îl auzim pe diacon zicând celui dintâi dintre slujitori: Vremea (Îi) este a face Domnului (cf. Ps. 118, 126). El de fapt anunÅ£ă că începe vremea Domnului, adică Domnul este Cel care vine în mijlocul nostru pentru a ne face părtaÅŸi la toate ale Lui, deci ÅŸi la vremea Lui. Adică Cel VeÅŸnic vine în acum‑ul nostru pentru a ne introduce în pururea‑ul în care El petrece. De aceea auzim la începutul fiecărei slujbe: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna sau Binecuvântată este împărăÅ£ia Tatălui ÅŸi a Fiului ÅŸi a Sfântului Duh, acum ÅŸi pururea ÅŸi în vecii vecilor. Aici avem privilegiul ÅŸi binecuvântarea ca, răspunzând Amin, acum‑ul nostru să se întâlnească cu ÅŸi să se împărtăÅŸească din totdeauna‑ul ÅŸi din pururea‑ul care Îl caracterizează pe Dumnezeu. De aici începe prefacerea sau transfigurarea timpului măsurat de ceas în timp veÅŸnic, în timp sfinÅ£it. De aceea noi auzim în rugăciunea Bisericii îndemnul: Ziua (seara) toată, desăvârÅŸită, sfântă, în pace ÅŸi fără de păcat, de la Domnul să cerem. Sau: Cealaltă vreme a vieÅ£ii noastre, în pace ÅŸi întru pocăinÅ£ă a o săvârÅŸi, de la Domnul să cerem. Astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, timpul zilei ÅŸi, treptat, al întregii noastre vieÅ£i capătă o altă orientare ÅŸi un alt rost. AÅŸa se face, de pildă, că, de‑a lungul veacurilor ÅŸi până astăzi, mulÅ£i dintre creÅŸtini au ales să petreacă toată vremea vieÅ£ii lor cu ÅŸi pentru Dumnezeu. Unii dintre înaintaÅŸii noÅŸtri – care s‑au chemat neadormiÅ£ii – au ajuns chiar să biruiască condiÅ£ionarea timpului ÅŸi curgerea sa de zi ÅŸi noapte, ieÅŸind de sub stăpânirea lui ÅŸi petrecând neîntrerupt cu Dumnezeu, fără să doarmă, împlinind astfel, în mod absolut, îndemnul apostolului: RugaÅ£i‑vă neîncetat! (1 Tesaloniceni, 5, 17).

În această primă zi a Anului Bisericesc, alături de Sfântul Simeon Stâlpnicul, mare nevoitor din părÅ£ile Siriei († 459), se face pomenirea unui sfânt părinte al Bisericii originar din părÅ£ile Dobrogei de astăzi (odinioară Scythia Minor), care s‑a născut în jurul anului 470 ÅŸi a adormit întru Domnul în jurul anului 544, la Roma. Este vorba de Sfântul Dionisie Exiguul (de la exiguus – neînsemnat, smerit, mic, aÅŸa cum se considera pe sine), călugăr în sudul Italiei la Vivarium (astăzi Squillace), unde s‑a format ca traducător ÅŸi scrib, ajungând apoi la episcopia de la Roma în jurul anilor 500, unde a constituit prima culegere de canoane, începând cu cele Apostolice ÅŸi terminând cu cele de la primele patru Sinoade Ecumenice (a toată lumea), devenind astfel părintele Dreptului Canonic în Apus. El s‑a mai făcut cunoscut pretutindeni ÅŸi pentru faptul că a calculat anii de la naÅŸterea Domnului Hristos, devenind astfel întemeietorul erei creÅŸtine, fapt care face că ÅŸi noi, astăzi, calculăm anii după principiul stabilit iniÅ£ial de el.

Sfântul Dionisie ni se face pildă vrednică de urmat, astăzi, la început de An Bisericesc, prin felul în care ÅŸi‑a închinat întreaga viaÅ£ă slujirii Bisericii lui Hristos, punându‑şi în folosul obÅŸtii creÅŸtineÅŸti toate darurile cu care Dumnezeu l‑a înzestrat.

De aceea, îl rugăm pe Sfântul Dionisie Exiguul să ne binecuvinteze la acest nou început ÅŸi să ne călăuzească pe calea cea plină de încercări a vieÅ£ii, pentru a petrece cealaltă vreme care ne‑a mai rămas, mult sau puÅ£in, întru curăÅ£irea sufletului, întru sfinÅ£ire ÅŸi întru mântuire.

Cu arhierească binecuvântare ÅŸi cu urări mântuitoare, la început de An Bisericesc,

† Episcopul SILUAN al Episcopiei ortodoxe Române a Italiei