Tabăra Nepsis 2010 – Hoinărind pe cărări de suflet în nordul Olteniei

Un început bun

Aventura noastră a început în seara zilei de 9 august, când ne-am întâlnit la Biserica Stavropoleos din BucureÅŸti, pentru a ne familiariza unii cu alÅ£ii ÅŸi pentru a stabili ultimele detalii ale călătoriei. Maicile ne-au făcut un cadou: o vizită prin muzeul mănăstirii. Descoperim istoria lui ÅŸi obiecte care poartă amprenta vremii ÅŸi a rugăciunilor multor generaÅ£ii: vechi Evanghelii ÅŸi cărÅ£i de rugăciuni, icoane, dar ÅŸi obiecte etnografice.

Călătorie cu peripeții

A doua zi, dis-de-dimineaÅ£ă, am pornit cu avânt la drum. După ceva emoÅ£ii legate de reîntregirea grupului în staÅ£iile Râmnicu Vâlcea ÅŸi Târgu Jiu, ajungem la Tismana, de unde vom urca către locul unde vom campa timp de ÅŸase zile: schitul Poiana Frumoasă. Urcăm, însetaÅ£i de aer curat ÅŸi plini de vervă, mai ales că nu mai aveam grija bagajelor grele: măicuÅ£ele ne-au luat cu maÅŸina rucsacii. Descoperim schitul Cioclovina de Jos. Încântată de oaspeÅ£i, o măicuÅ£ă ne deschide biserica schitului, având hramul SfinÅ£ii Arhangheli Mihail ÅŸi Gavriil. Intrăm să ne închinăm pe rând, căci spaÅ£iul de rugăciune este foarte mic, făcut anume pentru obÅŸte puÅ£ină, ca sihaÅŸtrii ascunÅŸi de lume să se roage pentru noi.

După ce ne-am încărcat bateriile duhovniceÅŸti, dar ne-am ÅŸi odihnit puÅ£in ÅŸi am luat de la izvor o apă cum nu mai băusem demult, pornim mai departe, pe drumul ce ÅŸerpuieÅŸte prin pădure.

Casa noastră pentru patru zile

Ajungem ÅŸi în Poiana Frumoasă, loc ce îÅŸi merită din plin numele: în faÅ£a noastră se deschide o priveliÅŸte minunată asupra dealurilor din jur. Nu avem timp să ne bucurăm prea mult de ea, pentru că trebuie să montăm corturile înainte de apusul soarelui, treabă nu prea uÅŸoară mai ales pentru unii dintre noi care nu au mai făcut asta. Munca în echipă ne salvează însă.

După aceea, la masa lungă din lemn din poiană, ne aÅŸteaptă cea mai bună mâncare, pe care ne-au pregătit-o maicile: tocăniÅ£ă de mânătărci. Totul ne aduce aminte de copilărie ÅŸi parcă ne simÅ£im din nou ca în primii ani ai vieÅ£ii, mai ales după ce micuÅ£ii, care au venit să stea cu familia la schit pentru câteva zile, se împrientenesc la cataramă cu noi ÅŸi ne fac să intrăm în jocul lor.

Lupta cu „bestia”

A urmat o noapte nu tocmai liniÅŸtită pentru unii, neobiÅŸnuiÅ£i să doarmă în cort sau pentru alÅ£ii care au fost bântuiÅ£i de o bestie mârâitoare, care s-a dovedit a doua zi, la lumina zilei, a fi un căÅ£eluÅŸ cât se poate de simpatic. DimineaÅ£a, ne-am trezit înconjuraÅ£i de o turmă de oi care trecea prin poiană. Ne pregătim de liturghia pe care o săvârÅŸeÅŸte Înaltpresfințitul Părinte Mitropolit Iosif în mica bisericuÅ£ă a schitului. Cântăm răspunsurile, unii mai bine, alÅ£ii mai în ÅŸoaptă ÅŸi ascultăm atenÅ£i predica. Ne simÅ£im mai aproape de Dumnezeu ÅŸi unii de alÅ£ii în aerul rece al dimineÅ£ii.

Muncă în echipă ÅŸi discuÅ£ii duhovniceÅŸti

După micul dejun, stabilim programul: vom ajuta ÅŸi noi, după putere, la construirea noului schit. BăieÅ£ii vor săpa fundaÅ£ia unei case în care vor sta maicile ÅŸi vor aduce apă de la izvorul aflat în vale, iar fetele vor aduna pietre de construcÅ£ie ÅŸi îÅŸi vor etala talentul de gospodine ajutând la prepararea mâncării. Zis ÅŸi făcut, dar treaba pentru niÅŸte orăÅŸeni ca noi nu este foarte uÅŸoară, dar apar ÅŸi rezultate vizibile, între noi se leagă prieteniile, iar voia bună ne însoÅ£eÅŸte pe toÅ£i.

Spre seară, ne odihnim activ printr-o discuÅ£ie duhovnicească cu Înaltpresfințitul Iosif. Punem întrebări despre post, spovedanie, relaÅ£iile cu aproapele ÅŸi ascultăm răspunsurile pline de har ale episcopului. DiscuÅ£ia curge liber, departe de rigorile unei săli de conferinÅ£ă, ÅŸi sufletele noastre parcă încep să vorbească.

Zilele se scurg lin

Instituim ÅŸi o tradiÅ£ie care va Å£ine toate serile pe care le vom petrece la schit: facem un foc de tabără ÅŸi continuăm discuÅ£ia la lumina lui. Zilele se scurg apoi lin, dar pline de întâmplări ÅŸi pare că poiana devine din ce în ce mai mult acasă pentru noi. Groapa pentru fundaÅ£ie se adânceÅŸte, grămezile de pietre cresc, câteva fete se arată experte în mânuirea ... barosului, pregătim masa ÅŸi mâncăm împreună, facem drumeÅ£ii prin împrejurimi ÅŸi ne bucurăm de priveliÅŸti pe care le vom păstra în suflet, avem discuÅ£ii duhovniceÅŸti sau prieteneÅŸti, stăm la focul de tabără, pândind stele căzătoare ÅŸi cântând melodii populare...

Vine ÅŸi ultima seară, care nu am mai vrea să se termine. O mai rugăm pe Iulia să ne mai cânte. Nu ne putem sătura de bogatul ei repertoriu. Marius doar mai Å£ine pasul cu câteva romanÅ£e ÅŸi melodii populare. Punctul culminant este încropirea unei poveÅŸti la care participă toată lumea. Ne amuzăm copios, cu toate că cei câÅ£iva psihologi ai grupului au început să o analizeze, iar verdictul nu este din cele mai optimiste.

La Tismana, de hram

A doua zi, ne despărÅ£im cu greu de poiana care devenise casa noastră, de bisericuÅ£ă ÅŸi de maicile Filofteia ÅŸi Antonia, deÅŸi pe ele le vom revedea a doua zi la Mănăstirea Tismana, de hram – Adormirea Maicii Domnului. AjunÅŸi în vale, ne izbeÅŸte contrastul între liniÅŸtea în care trăisem timp de câteva zile ÅŸi verva grătarelor ÅŸi a difuzoarelor petrecăreÅ£ilor.

TotuÅŸi, mănăstirea ne aÅŸteaptă în haine de sărbătoare, iar pelerinii care umplu curtea bisericii au venit cu toÅ£ii să o prăznuiască pe Doamna ÅŸi Împărăteasa noastră. Au toÅ£i lumânări în mâini, care se aprind la cântarea Prohodului Maicii Domnului, cu o rânduială ce aminteÅŸte de Vinerea Mare. A doua zi urmează liturghie arhierească, săvârÅŸită de un sobor de preoÅ£i condus de ÎnaltpreasfinÅ£itul Irineu. Corul cântă îngereÅŸte ÅŸi, apoi, predica ne desluÅŸeÅŸte înÅ£elesul sărbătorii.

Acasă la Brâncuși

Suntem invitaÅ£i la masă la mănăstire ÅŸi, cum călătorului îi ÅŸade bine cu drumul, ne continuăm călătoria în care aveam să descoperim ÅŸi alte mănăstiri ale Olteniei. Următorul obiectiv este Crasna, dar nu putem trece pe lângă Târgu-Jiu, fără să-l „vizităm” pe BrâncuÅŸi la el acasă – la HobiÅ£a ÅŸi, apoi, la Tîrgu-Jiu, să trecem prin Poarta Sărutului, împăcându-ne cu noi înÅŸine ÅŸi unii cu alÅ£ii, pe lângă Masa Tăcerii, adâncindu-ne mai mult în șoaptele liniÅŸtii, ÅŸi, urmărind cu ochii Coloana Infinitului, să ne ridicăm gândul către ceruri.

În călătoria noastră care ne ajută să ne cunoaÅŸtem mai bine rădăcinile, ne mai oprim la Muzeul Arhitecturii Populare de la CurtiÅŸoara, o adevărată arhivă a aÅŸezămintelor olteneÅŸti, dominată de „Cula de la CurtiÅŸoara”.

Itinerariu bogat

Este deja noapte când ajungem la mănăstirea Crasna, dar oboseala este parcă anihilată de bucuria trăirilor ÅŸi a întâlnirii cu Preasfințitul Timotei care se alătură grupului. După masa de seară la care ne-au îmbiat călugării, ne întindem la vorbă până târziu în noapte. A doua zi, participăm la liturghie în bisericuÅ£a mănăstirii clădită în secolul al XVII-lea.

Pornim mai departe, vizităm impresionanta PeÅŸteră a Muierii, apoi ajungem la Mănăstirea Polovragi. MăicuÅ£ele ne fac o frumoasă prezentare a bisericii, ctitorie a lui Costantin Brâncoveanu ÅŸi exponentă de seamă a stilului care poartă numele domnitorului. FrumuseÅ£ea naturii ne cheamă să vizităm ÅŸi Cheile OlteÅ£ului ÅŸi PeÅŸtera Polovragi. Pe drum, PS Timotei ne luminează nelămuririle prin vorbele sale pline de duh.

Vechi mănăstiri ÅŸi locuri de poveste

Ajungem la Mănăstirea Hurezi, unde, împreună cu cina, ne bucurăm de priveliÅŸtea asupra dealurilor dimprejur în trapeza amenajată în aer liber pe terasă. „Savurăm” verdele pădurilor ÅŸi amurgul, simÅ£ind plăcut ÅŸoaptele adierii de seară. Am tot sta, dar trebuie să mergem să ne odihnim, căci ne mai aÅŸteaptă o filă a călătoriei noastre: mănăstirea BistriÅ£a, una dintre cele mai vechi vetre mănăstireÅŸti din Å£ara noastră. Aici, descoperim muzeul, cu icoane vechi ÅŸi Å£esături. Din păcate, se înserează ÅŸi nu mai putem vizita peÅŸtera Sfântului Grigorie Decapolitul, aflată în apropiere. Vizităm apoi Salina Ocnele Mari, o adevărată citadelă subterană de sare ÅŸi poposim la „Casa Pelerinului”, lângă Mănăstirea Curtea de ArgeÅŸ. A doua zi, vizităm ctitoria Sfântului Neagoe Basarab.

Surpriză la Curtea de Argeș

Este ultima zi a călătoriei noastre ÅŸi credeam că ce a fost mai frumos a trecut, când am mers să vizităm mănăstirea ÅŸi Episcopia. Am văzut legenda MeÅŸterului Manole reflectată în picturile impresionante ale sălii de recepÅ£ie. Dar ne mai aÅŸtepta încă o surpriză: mănăstirea rupestră Corbii de Piatră. Picturile schitului, parcă închis în liniÅŸtea ÅŸi eternitatea stâncii ce îl ascunde, datează de la începutul secolului al XIV-lea. StareÅ£ul ne spune cu mult drag povestea mănăstirii.

DeÅŸi nu era inclusă în traseu, ajungem ÅŸi la mănăstirea Robaia. Ascunsă de pădurile ÅŸi de dealurile ArgeÅŸului, a fost atinsă de grele încercări, care i-au impus numele. Părăsim cu regret aceste locuri ÅŸi ne despărÅ£im cu greu de Preasfințitul Timotei, care ne binecuvântează, ÅŸi ne îndreptăm către ultimul punct al drumeÅ£iei noastre: BuneÅŸti. Aici, descoperim un loc inedit, unde un grup de arhitecÅ£i entuziaÅŸti recuperează tehnici de construcÅ£ie tradiÅ£ionale.

Momentul despărÅ£irii a venit. Suntem triÅŸti, dar cu sufletul plin ÅŸi încântaÅ£i de prieteniile nou legate, dornici să ne continuăm pelerinajul prin viaÅ£ă, bucurându-ne de ceea ce va veni.

Au consemnat Andreea Åžerban ÅŸi Mihaela Ungureanu, BucureÅŸti