Sfântul Columba, apostolul picÅ£ilor

InformaÅ£ii despre viaÅ£a Sfântului Columba ne oferă scurta biografie (Vita Columbae) scrisă la vreo sută de ani de la moartea lui de către Adamnan din Iona, dar ÅŸi lucrarea lui Beda Venerabilul intitulată Historia Ecclesia gentis Anglorum. Columba s‑a născut în anul 521 d. Hr., în ziua de pomenire a Sfântului Ambrozie (7 decembrie), în satul Gartan din Å£inutul irlandez Donegal. Tatăl lui Columba, Fedlimid, făcea parte din familia regală O’Neil, iar mama sa, Eithne, era urmaÅŸă a unui rege de Leinster. 

La botez sfântul a primit numele de Columba, care se traduce prin „porumbel”. Pentru că de mic a petrecut în biserică, dar ÅŸi pentru faptul că mai târziu va străbate pământul Irlandei ca un „trubadur” al lui Hristos, va fi poreclit Columcille, Columcellus sau Colme, adică „porumbelul” Bisericii.

Provenind dintr‑o familie cu origini sănătoase, Columba a fost încredinÅ£at unui preot pe nume Cruitnecan, care, pe lângă educaÅ£ia aleasă, i‑a sădit pruncului ÅŸi dragostea pentru Hristos ÅŸi pentru Biserica Sa. Astfel, Columba a intrat de tânăr în mănăstirea din Moville, al cărei stareÅ£ era episcopul Finian. Acesta l‑a hirotonit diacon pe Columba, care, după o ÅŸedere de câÅ£iva ani în acea mănăstire, va pleca în oraÅŸul Leinster, cu dorinÅ£a de a‑şi desăvârÅŸi învăÅ£ătura la bardul Gemman. Acesta îl va învăÅ£a tainele cântecului irlandez, Columba devenind el însuÅŸi un bard vestit în Irlanda. 

De la Leinster Columba a plecat la mănăstirea Clonard, unde va fi hirotonit preot. Va pleca ÅŸi de aici la mănăstirea Mobhi din Glasnevin, unde va depune ÅŸi făgăduinÅ£ele monahale. Dar, prin lucrarea lui Dumnezeu, Columba nu va rămâne multă vreme în acel loc. Având râvnă pentru viaÅ£a mănăstirească, va ridica mai multe biserici ÅŸi mănăstiri mai ales în Å£inutul său de baÅŸtină, Donegal, dar ÅŸi în alte zone ale teritoriului irlandez. Printre importantele mănăstiri întemeiate de el se numără ÅŸi cea de la Derry. Se pare că în anul 555 a ridicat‑o pe cea mai importantă, la Durrow. Toate aceste mănăstiri funcÅ£ionau după o rânduială sau regulă compusă de el, în care accentul nu cădea atât de mult pe nevoinÅ£ă, cât pe ascultarea de stareÅ£ ÅŸi de duhovnic.

Peregrinatio propter Christum misiunea în ScoÅ£ia

După ce s‑a ostenit vreme de 15 ani ca să ridice viaÅ£a călugărească din Irlanda, a venit ÅŸi clipa în care Dumnezeu i‑a rânduit robului său Columba să propovăduiască ÅŸi pe alte meleaguri. Astfel, în anul 563 d. Hr., însoÅ£it de 12 prieteni buni, Columba a plecat spre coastele de apus ale ScoÅ£iei, aÅŸezându‑se pe o insulă mică numită Iona, situată la graniÅ£a dintre Dalriada ÅŸi regatul picÅ£ilor. AceÅŸti picÅ£i erau păgâni ÅŸi Columba a încercat să obÅ£ină de la început acordul regelui pentru a putea propovădui în acel teritoriu. La Iona Columba a ridicat o mănăstire unde a aÅŸezat aceeaÅŸi regulă ca ÅŸi în celelalte mănăstiri înfiinÅ£ate de el. Conform acestei reguli, se stăruia mult pe folosirea mai bună a timpului, ziua fiind împărÅ£ită în trei părÅ£i: una pentru rugăciune, alta pentru muncă ÅŸi alta pentru citit (Vlad Benea, VieÅ£ile sfinÅ£ilor ortodocÅŸi din Apus. SfinÅ£ii Insulelor britanice, Cluj‑Napoca, 2006, p. 137). 

Minunile Sfântului Columba

TradiÅ£ia a consemnat numeroase povestiri despre minunile ÅŸi vindecările minunate săvârÅŸite de Columba, care se pare că se bucura ÅŸi de darul prorociei. Astfel, el le descoperea oamenilor păcatele săvârÅŸite sau le vestea lucruri întâmplate la mare depărtare ori care aveau să se întâmple în viitor. Columba a primit ÅŸi mare putere asupra duhurilor necurate, fiind relatate, de asemenea, numeroase minuni săvârÅŸite de el. Amintim aici doar una singură. Odată, aflându‑se în pământurile ScoÅ£iei, niÅŸte Å£ărani au adus la Columba un copil ca să‑l boteze. Pentru că nu găseau apă în apropiere, Columba a îngenuncheat, rugându‑se îndelung. Apoi, binecuvântând o stâncă din apropiere, din ea a Å£âÅŸnit un ÅŸuvoi de apă, aÅŸa cum făcuse ÅŸi Moise în pustie. Cu această apă Columba l‑a botezat pe copil, făcând ÅŸi o profeÅ£ie despre acesta, care s‑a împlinit mai târziu. 

Pe lângă grija pe care a purtat‑o irlandezilor săi pe teritoriul ScoÅ£iei, el s‑a îngrijit foarte mult ÅŸi de mănăstirile sale din Irlanda, deoarece călugării care trăiau în ele îi erau fii duhovniceÅŸti. Mereu se ruga pentru ei ÅŸi adesea le trimitea, prin ucenicii săi, diferite sfaturi ÅŸi scrisori prin care‑i mângâia ÅŸi‑i povăÅ£uia. El chiar ÅŸi‑a vizitat de câteva ori Å£ara, deoarece avea multă dragoste pentru ea ÅŸi pentru neamul său. DeÅŸi moÅŸtenise o fire iute ÅŸi hotărâtă, multe povestiri scot în evidenÅ£ă gingăÅŸia ÅŸi sensibilitatea sa.

Mănăstirea de la Iona a devenit centrul activităÅ£ii misionare în rândul picÅ£ilor, dar ÅŸi pentru englezii din partea de nord. Legătura strânsă pe care o menÅ£inea cu familia regală de Dal Riad i‑a înlesnit foarte mult misiunea în mijlocul nobililor picÅ£i. Desigur că, prin activitatea sa, Columba ÅŸi‑a făcut ÅŸi mulÅ£i duÅŸmani, printre care ÅŸi druizii, dar, la fel ca Sf. Patrick, i‑a biruit cu ajutorul lui Dumnezeu. 

Într‑o zi, Columba a săvârÅŸit Sfânta Liturghie împreună cu sfinÅ£ii de mai târziu, Comgall, Kenneth, Brendan ÅŸi Cormac. La sfârÅŸitul Sf. Liturghii, Brendan le‑a mărturisit tuturor că în timpul sfinÅ£irii Darurilor a văzut o minge de foc deasupra capului lui Columba, care apoi s‑a ridicat încet către cer. De multe ori era înconjurat de o lumină nepământească în timpul rugăciunii, aÅŸa cum mulÅ£i din cei de faÅ£ă au relatat despre el.

Descoperirea minunată a morÅ£ii ÅŸi cinstirea Sfântului Columba 

Lui Columba, la fel ca în cazul altor persoane îmbunătăÅ£ite, Dumnezeu i‑a descoperit ÅŸi ziua în care‑l va chema la El. Cu o săptămână înainte de a muri, faÅ£a i s‑a umplut de lumină la săvârÅŸirea Sf. Liturghii. După slujbă le‑a mărturisit celorlalÅ£i că un înger venise să‑i vestească că Dumnezeu cerea de la ei o comoară foarte dragă Lui. Ucenicii săi au înÅ£eles abia peste o săptămână că era vorba chiar despre sufletul lui Columba. Astfel, în sâmbăta următoare sfântul s‑a dus cu un ucenic să binecuvânteze mănăstirea, iar după slujba Vecerniei le‑a dat ÅŸi ultimele poveÅ£e. TradiÅ£ia ne spune că ÅŸi în ultima zi de viaÅ£ă Columba a copiat texte din Sfânta Scriptură, o îndeletnicire foarte dragă lui ÅŸi utilă, deoarece era cu multe secole înainte de descoperirea tiparului. Se pare că s‑au păstrat până astăzi miniaturi ale lui Columba pe câteva exemplare ale Psaltirii.

Conform aceleiaÅŸi tradiÅ£ii, Columba a murit în biserică în noaptea de sâmbătă spre duminică, înainte de săvârÅŸirea Sf. Liturghii. Era noaptea de 9 iunie 597, dată la care este prăznuit în fiecare an. Până în anul 849 moaÅŸtele sale au rămas la Iona, săvârÅŸind diferite minuni. În anul respectiv au fost strămutate la Dunkeld, din cauza atacurilor vikingilor. În Evul Mediu Columba a fost venerat în întreaga Europă. În Irlanda ÅŸi în multe alte locuri el este prăznuit ÅŸi astăzi cu multă evlavie. Este uneori reprezentat în veÅŸmintele călugărilor benedictini, deÅŸi n‑a făcut niciodată parte din acest ordin. Columba este astăzi patronul poeÅ£ilor irlandezi, dar ÅŸi protector al celor ameninÅ£aÅ£i de foc. În Massachusetts există chiar o mănăstire ortodoxă închinată Sf. Columba, aflată sub jurisdicÅ£ia canonică a ÎnaltpreasfinÅ£itului Nicolae, Arhiepiscopul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române pentru America ÅŸi Canada (http://www.stcolumbamonastery.org/). 

Pr. drd. Alexandru Nan