Cuvântul Mitropolitului (aprilie 2012)

Învierea Domnului este în inima credinÅ£ei noastre creÅŸtine, fiind considerată ÅŸi trăită de noi toÅ£i ca Sărbătoarea sărbătorilor, Bucuria mai presus de orice bucurie. Aceasta este ziua în care primim ca oameni muritori nădejdea LUMINII mai presus de orice lumină, Mângâierea ÎNVIERII care este mai presus de orice mângâiere omenească, Vestea cea bună adusă nouă de către îngerii care străjuiau Mormântul gol la venirea femeilor mironosiÅ£e, veste care a bucurat ÅŸi cutremurat deopotrivă Cerul ÅŸi pământul, îngerii ÅŸi oamenii: că Domnul Hristos nu mai este în mormânt, a înviat, BIRUIND MOARTEA ÅžI IADUL. Odată cu El, ÅŸi noi am câÅŸtigat veÅŸnicia, am devenit moÅŸtenitori a ceea ce El dobândeÅŸte pentru noi, ÎNVIEREA ÅŸi VIAÅ¢A! 

De‑a lungul vieÅ£ii noastre pământeÅŸti Hristos caută să ne facă părtaÅŸi biruinÅ£ei Lui asupra morÅ£ii, să ne unească cu Sine, să ne smulgă de sub puterea celui rău, răscumpărându‑ne din păcat ÅŸi din moarte prin iertarea pe care ne‑a adus‑o prin lumina Crucii Sale. Domnul caută să ne facă pe toÅ£i casnici ai lui Dumnezeu ÅŸi împreună‑vieÅ£uitori cu El, prin învierea cea din morÅ£i. Toate darurile acestea Hristos le‑a lăsat pentru noi în Botez: „…De nu se va naÅŸte cineva din apă ÅŸi din Duh, nu va putea să intre în împărăÅ£ia lui Dumnezeu” (In 3, 5). În Botez Hristos ne împărtăÅŸeÅŸte toată viaÅ£a Lui, tot ceea ce a trăit fiind pe pământ cu noi, oamenii. Ne împărtăÅŸeÅŸte însă ÅŸi ceea ce a dobândit pentru noi mai presus de această viaÅ£ă ÅŸi de această lume, adică Cerul, braÅ£ele Părintelui Ceresc, ele însele fiindu‑ne deschise prin Întruparea, Patimile, Moartea, Învierea ÅŸi ÎnălÅ£area Lui la Cer. TrimiÅ£ând pe Duhul Sfânt în lume, prin El, Hristos Cel Înviat ne caută, dar nu ne poate întâlni decât dacă ÅŸi noi ieÅŸim în căutarea Lui, dacă Îl dorim ÅŸi Îl aÅŸteptăm, dacă‑L primim în inima noastră ÅŸi credem că El ÎnsuÅŸi ne are ÅŸi ne poartă în Sine, în inima Lui plină de infinită iubire pentru fiecare. 

Locul ÅŸi momentul în care are loc Unirea noastră deplină cu Hristos este în Taina Sfântului Botez, în Biserică. Botezul este precedat de lepădarea de cel rău ÅŸi toate ale lui, de tot ceea ce ne poate împiedica să ne unim cu Cel Mort ÅŸi Înviat. Îl binecuvântăm apoi pe Părintele Ceresc, Care atât de mult ne‑a iubit, „…încât pe Unul Născut Fiul Său a dat, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaÅ£ă veÅŸnică” (In 3, 6) ÅŸi Care „…voieÅŸte ca toÅ£i oamenii să se mântuiască ÅŸi la cunoÅŸtinÅ£a adevărului să vină” (slujba Sf. Botez). Nimeni dintre cei născuÅ£i pe pământ nu este exclus de la cunoaÅŸterea Adevărului ÅŸi de la mântuire. 

La Sfântul Botez, după ce primim să ne unim cu Hristos, ajungem în inima bisericii – icoană a ÎmpărăÅ£iei Lui gătită nouă încă de acum ÅŸi de aici. Acolo, în apele cristelniÅ£ei, Hristos ne va naÅŸte din nou, din apă ÅŸi din Duhul Sfânt, ca o nouă creaÅ£ie, o nouă facere. La această nouă facere a noastră lucrează Cuvântul lui Dumnezeu, Fiul Cel Unul Născut împreună ÅŸi cu Duhul Sfânt, din voia Tatălui, făcându‑ne fii adoptivi ai Tatălui ÅŸi fraÅ£i ai lui Hristos, născuÅ£i din Duhul, duhovniceÅŸti, căci „ce este născut din trup, trup este; ÅŸi ce este născut din Duh, duh este” (In 3, 6). Când Dumnezeu l‑a creat pe Adam, i‑a dat suflet ÅŸi viaÅ£ă. Acum, prin Botez, omul „este umplut de Duh viu (cf. 1 Cor 15, 45)”, ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur.

La Botez, Fiul împreună cu Duhul Sfânt ne prezintă ca pe o nouă făptură Părintelui Ceresc, ca fii ai Lui, prin înfiere, înscriÅŸi în Cartea VieÅ£ii, primiÅ£i la sânul Tatălui. Părintele ÎnsuÅŸi atunci, împreună cu Fiul ÅŸi cu Duhul Sfânt, Se sălăÅŸluieÅŸte în cel botezat, care devine lăcaÅŸ al Sfintei Treimi (cf. Ioan 14, 17 ÅŸi 23).

Prin afundarea în apa Botezului trăim ÅŸi primim în noi Moartea ÅŸi Învierea lui Hristos, ne facem părtaÅŸi lor. Apa Botezului este deci în acelaÅŸi timp moarte ÅŸi înviere a noastră cu Hristos. Sfântul Apostol Pavel spune că „…ne‑am îmbrăcat cu El în moarte, prin Botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morÅ£i, prin slava Tatălui, aÅŸa să umblăm ÅŸi noi întru înnoirea vieÅ£ii, căci dacă am fost altoiÅ£i pe El prin asemănarea morÅ£ii Lui, atunci vom fi părtaÅŸi ÅŸi ai învierii Lui” (Rom 6, 4‑6). Iată în ce fel „Botezul este pentru noi mormânt ÅŸi înviere…”, după cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur (în catehezele sale baptismale), „…se îngroapă omul vechi dimpreună cu păcatul ÅŸi învie cel nou, înnoit după chipul Celui ce l‑a zidit. Ne dezbrăcăm ÅŸi ne îmbrăcăm. Dezbrăcăm vechea haină, cea întinată de mulÅ£imea păcatelor, îmbrăcăm pe cea nouă, curăÅ£ită de orice pată. Îl îmbrăcăm pe ÎnsuÅŸi Hristos. «CâÅ£i în Hristos v‑aÅ£i botezat, în Hristos v‑aÅ£i îmbrăcat (Gal 3, 27)»”. 

Noi înÅŸine, deci, murim în Botez păcatului, înviind om nou cu Hristos. Astfel, Dumnezeu lucrează în noi înnoirea firii celei muritoare, care devine, prin Învierea lui Hristos împărtăÅŸită nouă în Botez, veÅŸnică. 

Această noapte plină de lumina Învierii să vă întărească pe toÅ£i în credinÅ£ă, în facerea de bine ÅŸi dragostea către aproapele, să vă lumineze zilele vieÅ£ii în lumea aceasta, să vă umple de bucurie ÅŸi nădejde, pentru că suntem încredinÅ£aÅ£i din nou, ÅŸi în această zi, că viaÅ£a, în Iisus Hristos, este mai tare decât moartea.

HRISTOS A ÎNVIAT !