Hramul bisericii „Sfântul Macarie cel Mare”, Leeds, Anglia

publicat in Din viața parohiilor pe 15 Martie 2012, 15:29

În zilele de 14 ÅŸi 15 ianuarie 2012, parohia „Sfântul Macarie cel Mare” din Leeds – Anglia, ÅŸi‑a sărbătorit hramul pentru a opta oară de la înfiinÅ£are. Este un hram mai rar întâlnit; din câte ÅŸtim, doar în patria Sfântului, în Egipt, se mai întâlnesc biserici închinate lui, ÅŸi încă două pe continentul american. Voit‑a Sfântul să fie astfel...

Sărbătoarea a început încă din ajun, cu slujba Vecerniei Mari urmată de slujba Sfântului Maslu, ambele oficiate în biserica comunităÅ£ii româneÅŸti din comitatele engleze Yorkshire ÅŸi Greater Manchester. Slujba de hram a fost oficiată de către PreasfinÅ£itul Părinte Ignatie MureÅŸeanul, împreună cu un sobor de preoÅ£i ÅŸi diaconi români ÅŸi englezi (Patriarhia Antiohiei).

Seara, imediat după slujba Vecerniei Mari, PreasfinÅ£itul Părinte Ignatie MureÅŸeanul a subliniat în cuvântul său de învăÅ£ătură faptul că „luna ianuarie este, prin excelenÅ£ă, o «lună monastică», adică a marilor PărinÅ£i ai monahismului egiptean din secolul IV. În acest «nor» de sfinÅ£i, Sfântul Macarie Egipteanul ocupă un loc de referinÅ£ă, de mare vizibilitate duhovnicească. Traiectul său biografic, punctat de smerenie, harisma minunilor ÅŸi darul teologiei, este unul răvăÅŸitor de frumos: cumpătare în asceză, condescendenÅ£ă în relaÅ£iile cu ucenicii ÅŸi profunzime teologică în scrierile sale, păstrate sub titlul «50 de Omilii duhovniceÅŸti» ÅŸi cele peste 40 de apoftegme – ziceri de duh – din Patericul Egiptean. L‑aÅŸ numi «nonagenar‑prunc» întru nevinovăÅ£ie, pentru că a trăit toată viaÅ£a, care însumează 90 de ani, într‑o curăÅ£enie lăuntrică ÅŸi o bunătate hristică faÅ£ă de toÅ£i cei măcinaÅ£i de păcate”. Drept încredinÅ£are, PreasfinÅ£itul Ignatie a zăbovit asupra unei apoftegme în care Sfântul Macarie cel Mare ne vorbeÅŸte despre un mare adevăr al vieÅ£ii duhovniceÅŸti: „«Dacă ne amintim de răutăÅ£ile pe care ni le‑au făcut oamenii, ne dispare puterea de a ne aminti de Dumnezeu. Dacă ne amintim de răutăÅ£ile pe care ni le‑au făcut demonii, devenim invulnerabili»”.

Înainte de începerea săvârÅŸirii Tainei Sfântului Maslu, PreasfinÅ£itul Ignatie a punctat, în cheie catehetică, semnificaÅ£ia acestei slujbe de tămăduire a sufletului ÅŸi a trupului: „Taina Sfântului Maslu este slujba care ne restaurează în condiÅ£ia noastră originară: oameni sănătoÅŸi ÅŸi frumoÅŸi la suflet ÅŸi la trup. Dumnezeu, Samarineanul Milostiv, este Cel care ne unge rănile neputinÅ£ei noastre sufleteÅŸti ÅŸi trupeÅŸti cu untdelemnul harului, al milei Sale, pline de nădejde ÅŸi înÅ£elegere dreaptă a suferinÅ£ei, care macină atât de nemilos trupul omului. Taina Sfântului Maslu ne ajută nu numai la vindecarea trupului, ci ÅŸi la schimbarea atitudinii noastre faÅ£ă de suferinÅ£ă ÅŸi, implicit, boală. Este lucrarea tainică harului care ne transfigurează din oameni cârtitori în oameni care ne asumăm întru mântuire suferinÅ£a pe care o îngăduie Dumnezeu ÅŸi mult mai atenÅ£i la neputinÅ£a celor din jur. Dacă suntem bolnavi, asta se datorează ÅŸi faptului că ne rugăm prea puÅ£in pentru sănătatea celor din jurul nostru. Dumnezeu ne dă măsura aceleiaÅŸi sănătăÅ£i pe care o cerem pentru semenul nostru. În deplină consonanÅ£ă cu această conÅŸtientizare a suferinÅ£ei ÅŸi vindecării spirituale a celor bolnavi prin Taina Sfântului Maslu, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2012 Anul omagial al Sfântului Maslu ÅŸi al îngrijirii bolnavilor”. Pentru parohia de la Leeds, slujba Sfântului Maslu a mai fost săvârÅŸită doar o singură dată în cei ÅŸapte ani de existenÅ£ă. După slujba Sfântului Maslu a avut loc o masă de obÅŸte servită în clădirea anexă (church hall).

A doua zi, 15 ianuarie, hramul a continuat cu Utrenia ÅŸi Sfânta Liturghie arhierească, la slujbe participând clericii români de la parohiile româneÅŸti învecinate (Birmingham, Nottingham ÅŸi Bristol), precum ÅŸi un număr însemnat de credincioÅŸi români, englezi ÅŸi francezi convertiÅ£i la Ortodoxie. A fost prima Liturghie arhierească săvârÅŸită în biserica recent achiziÅ£ionată de către comunitatea românească din zonă. PreasfinÅ£itul Părinte Ignatie a tâlcuit pericopa evanghelică a zilei, având ca temă „Păcatul de a cerÅŸi recunoÅŸtinÅ£a”. „Pericopa despre vindecarea celor zece leproÅŸi – preciza PreasfinÅ£itul Ignatie – nu validează cerÅŸitul recunoÅŸtinÅ£ei din partea celor cărora le‑am făcut bine. Este păcat să stai, să pândeÅŸti ÅŸi să smulgi obsesiv recunoÅŸtinÅ£a de la cel căruia i‑ai făcut bine. Domnul, atunci când întreabă «Au nu toÅ£i s‑au vindecat ?», nu cerÅŸeÅŸte recunoÅŸtinÅ£a, ci ne îndeamnă la reflecÅ£ie atunci când suntem beneficiarii unui bine: să fim recunoscători! Cuvântul acesta se adresează exclusiv celor asupra cărora se face binele ÅŸi nu asupra celor care fac binele. Unii au tendinÅ£a de a folosi drept pretext acest pasaj din Scriptură pentru a‑şi valida aroganÅ£a nesăbuită de a cerÅŸi recunoÅŸtinÅ£a. Hristos i‑a avut în vedere doar pe cei cărora li s‑a făcut bine, nu ÅŸi pe cei care fac binele”.

Slujba de hram s‑a încheiat cu îndătinata agapă, unde cu toÅ£ii ne‑am bucurat de tradiÅ£ionalele mâncăruri româneÅŸti, gătite cu multă râvnă, osteneală ÅŸi dăruire de doamnele din parohie.

După masa de hram, membrii FundaÅ£iei „Saint Makarios the Great” – proprietarul legal al bisericii ÅŸi clădirii anexe – i‑au prezentat PreasfinÅ£itului Părinte Ignatie proiectele de viitor: reparaÅ£iile pe care le necesită biserica ÅŸi formulele de reconfigurare a interiorului acesteia. Trecând de durerile facerii – ale plămădirii noastre ca ÅŸi comunitate – ne aflăm acum în durerile creÅŸterii: ne cad dinÅ£ii de lapte ÅŸi ne vor da cei de carne... Nădăjduim însă ca această perioadă de tranziÅ£ie – fără dinÅ£i! – să nu dureze prea mult, altfel vor fi regretaÅ£i până ÅŸi slăbuÅ£ii dinÅ£i de lapte… Plecând de la această comparaÅ£ie de ordin anatomic, unde dinÅ£ii de lapte sunt o aluzie la perioada ÅŸederii noastre la Mirfield, iar cei de carne sunt cei pe care îi vom dobândi aici, nădăjduim să împlinim cele pe care le‑am început în noua noastră locaÅ£ie. Astfel, ne dorim să ducem la bun sfârÅŸit zidirea bisericii văzute – în cazul nostru, repararea ÅŸi împodobirea acestui lăcaÅŸ cu toate cele de trebuinÅ£ă –, dar mai ales zidirea bisericii nevăzute, cea din sufletele oamenilor.

Åžtim că administrarea unei biserici aflată în proprietatea comunităÅ£ii nu este uÅŸoară: cere timp, resurse umane ÅŸi materiale. Câteodată această parte a Martei ia ÅŸi din timpul Mariei… Ne rugăm însă Domnului ca pentru rugăciunile plăcutului Său, Sfântul Macarie, ÅŸi ale tuturor SfinÅ£ilor care au odrăslit ÅŸi s‑au nevoit aici pe vremea când Biserica era Una ÅŸi NedespărÅ£ită, să izbutim să dăm frumuseÅ£ea care se cuvine acestui lăcaÅŸ unde Dumnezeul nostru să fie închinat ÅŸi slăvit după predania Apostolilor.

Comunitatea românească din nordul Angliei, coagulată în jurul parohiei de la Leeds, nutreÅŸte speranÅ£a ca, de îndată ce dispune de resursele financiare ÅŸi materiale necesare, să demareze prompt proiectul de reparaÅ£ie a bisericii, precum ÅŸi reconfigurarea interiorului acesteia, astfel încât să fie pregătită să devină mireasa lui Hristos prin slujba de târnosire.

„În biserica slavei tale stând, în cer ni se pare a sta, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eÅŸti uÅŸă cerească, deschide‑ne nouă uÅŸa milei tale”.

A consemnat: Pr. Constantin Popescu, Leeds, Anglia