Sfântul Lucian, misionar în provincia Raetia prima ÅŸi patron al statului Liechtenstein

Despre viaÅ£a ÅŸi activitatea Sf. Lucian ne oferă informaÅ£ii în primul rând o biografie (Vita) scrisă între secolele al VIII‑lea ÅŸi al IX‑lea. Această Vita, având forma literară a unei predici, a fost scrisă de către un cleric din oraÅŸul Chur, responsabil de pelerinii care veneau să se închine la moaÅŸtele Sf. Lucian. Autorul se poate să fi fost chiar unul dintre episcopii de Chur (Remedius sau Victor), dar, în lipsa unor informaÅ£ii sigure, s‑a renunÅ£at la speculaÅ£ii legate de identitatea lui (Iso Müller, Frühes Mittelalter in Graubünden und der Schweiz. Ausgewälte Aufsätze, Chur, 2001, p. 90).  

Biografia Sf. Lucian îmbină multe texte biblice cu expuneri hagiografice ÅŸi citate care au rolul de a acoperi lipsa informaÅ£iilor istorice precise despre viaÅ£a sfântului. În ceea ce priveÅŸte structura relatării, autorul Vitei s‑a inspirat, în special, din vieÅ£ile Sf. Agnes ÅŸi Martin. Preocuparea autorului era aceea de a transmite învăÅ£ătura ortodoxă, nefiind foarte mult interesat de cronologie ÅŸi topografie. 

Mai multe anacronisme prezente în text lasă să se înÅ£eleagă faptul că autorul descrie viaÅ£a sfântului din perspectiva timpului său. În ciuda acestor adaptări, biografia ne oferă ÅŸi date istorice reale despre Sf. Lucian. Biografia îl prezintă pe Lucian ca mărturisitor (confessor) ÅŸi misionar, aÅŸa cum apare ÅŸi mai târziu, atât în notiÅ£ele scrise de către episcopul Victor al III‑lea de Chur pentru împăratul Ludovic cel Pios (în anul 823), cât ÅŸi în celelalte texte redactate despre viaÅ£a sfântului până în anul 1646. După acest an, „evlavia barocă” l‑a declarat pe Lucian episcop – chiar primul episcop de Chur – ÅŸi martir, aÅŸa cum este ÅŸi astăzi amintit în textele liturgice ale Bisericii catolice (Michael Durst, Geschichte der Kirche im Bistum Chur. Von den Anfangen bis zum Vertrag von Verdun (843), Chur, 2001, p. 24). 

Această biografie vorbeÅŸte despre Timotei, ucenicul Sf. Apostol Pavel, care ar fi predicat Evanghelia păgânilor din Galia. După activitatea desfăÅŸurată în zona oraÅŸului Bordeaux (Bordoelem civitatem), acesta ar fi plecat spre Anglia (Brittania), unde ar fi predicat regelui Lucian. Acesta, în urma unei revelaÅ£ii, ar fi renunÅ£at la demnitatea sa regală ÅŸi ar fi plecat în Galia, pentru a se dedica ÅŸi el misiunii. După o perioadă în care ar fi predicat în oraÅŸul Augsburg, unde l‑a convertit pe nobilul Campester, care apoi a convertit întregul oraÅŸ la creÅŸtinism, Lucian s‑ar fi îndreptat spre Rätia (prin care biografia înÅ£elege Churrätien), pentru că acolo exista încă un cult al zeităÅ£ilor păgâne.

Pregătirea pentru misiune prin post ÅŸi priveghere

Biografia vorbeÅŸte de faptul că Lucian a predicat în oraÅŸul Chur, după care în zona Marswald (silva Martis), astăzi identificată cu localitatea St. Luzisteig lângă Maienfeld, unde populaÅ£ia păgână adora viÅ£ei ÅŸi tauri ca zeităÅ£i. Vita vorbeÅŸte ÅŸi de postul pregătitor de două sau trei zile ÅŸi de privegherile Sfântului Lucian înainte de a predica Evanghelia (...biduanis ac triduanis ieiuniis maceratur, die noctuque sacris insistens vigiliis ...) (Iso Müller, Luciusvita. Editio critica, în: Idem, Frühes Mittelalter in Graubünden und der Schweiz. Ausgewälte Aufsätze, Chur, 2001, p. 46‑62, aici 53).

Predica sfântului se loveÅŸte de refuzul păgânilor care‑l prind ÅŸi‑l aruncă într‑o fântână. Vita relatează apoi, într‑o notă legendară, că după o rugăciune a sfântului viÅ£eii au început să‑i sărute picioarele, iar localnicii s‑au convertit la creÅŸtinism. Sf. Lucian a fost ajutat de câÅ£iva creÅŸtini, probabil din oraÅŸul Chur, să scape din fântână ÅŸi condus spre acest oraÅŸ. Biografia, care‑l prezintă pe Lucian ca pe un „apostol” al teritoriului din Churrätia, se încheie cu laude aduse minunilor nenumărate săvârÅŸite de către sfânt, care, datorită numărului mare, nu pot fi amintite. 

Biografia sfântului, scrisă sub forma unui „roman apostolic de călătorie”,  îmbină – aÅŸa cum observa pr. prof. dr. Michael Durst – informaÅ£iile istorice veridice cu motive ÅŸi extrase hagiografice (Durst, op. cit., 24). Faptul că biografia pune convertirea Sfântului Lucian pe seama lui Timotei, ucenicul Apostolului Pavel, reprezintă tendinÅ£a de a asigura „apostolicitatea” propovăduirii lui Lucian ÅŸi, prin urmare, începutul „apostolic” al bisericii din Chur. BineînÅ£eles că legătura istorică făcută în biografie nu poate fi susÅ£inută, deoarece Timotei, ucenicul Sf. Ap. Pavel, a trăit la sfârÅŸitul secolului I ÅŸi a fost episcop în Efes (Asia Mică), în timp ce existenÅ£a creÅŸtinilor în oraÅŸul Chur ÅŸi‑n împrejurimi nu poate fi dovedită înainte de secolele V‑VI. 

Cercetătorii au clarificat ÅŸi eroarea geografică legată de Britania. Practic, este vorba despre provincia Prättigau din estul ElveÅ£iei, rezidenÅ£a familiei nobiliare a „Pritannilor”, care este amintită ca „patrie” de origine a sfântului. 

Demnitatea regală a Sf. Lucian se datorează legăturii făcute cu viaÅ£a unui rege pe nume Lucian, care este pomenit în cartea Liber Pontificalis (Lucian Abgar al IX‑lea din Edesa), a cărui reÅŸedinÅ£ă se afla la Britinio Edessenorum. În ceea ce priveÅŸte informaÅ£ia că Lucian a propovăduit ÅŸi în zona oraÅŸului Augsburg, aceasta poate fi pusă pe seama legăturilor foarte bune dintre cele două oraÅŸe în Evul Mediu timpuriu. 

Chiar dacă biografia este una romanÅ£ată, ea se bazează pe informaÅ£iile istorice care atestă activitatea misionară a Sf. Lucian în teritoriul Churrätien. Credibilă este în primul rând activitatea misionară în jurul oraÅŸului Chur ÅŸi, mai ales, în localitatea Luzisteig. Acolo exista încă din Evul Mediu timpuriu o biserică închinată Sf. Lucian. InformaÅ£iile legate de adorarea viÅ£eilor sunt veridice ÅŸi par să fie în concordanÅ£ă cu practicile religiilor naturiste din zonă. 

Prin prezentarea „mărturisitorului” Lucian ni se pune în faÅ£ă un propovăduitor din zona Churrätien, care a făcut misiune în secolele V ÅŸi VI, când oraÅŸul a devenit creÅŸtin, în timp ce teritoriile învecinate erau, în mare parte, încă păgâne.

Cinstirea ÅŸi patronajul Sf. Lucian

În secolul al VIII‑lea, moaÅŸtele Sf. Lucian au fost mutate din biserica Sf. Åžtefan în biserica carolingiană nou construită în cinstea sfântului, tot în oraÅŸul Chur. Biserica carolingiană, cu o criptă semirotundă, a devenit în scurt timp un important loc de pelerinaj în zonă. Începând cu anul 1252, moaÅŸtele Sf. Lucian au fost adăpostite într‑o raclă confecÅ£ionată în stil romanic târziu, în biserica din Chur, amintită mai sus. În perioada Reformei, racla a fost adăpostită în tezaurul Catedralei din oraÅŸ. În ciuda multor legende, Sf. Lucian a fost, fără îndoială, cea mai importantă personalitate bisericească din provincia Raetia prima în Evul Mediu timpuriu (Vera Schauber ÅŸi Hanns Schindler, Heilige und Namenspatrone im Jahreslauf, Augsburg, 1998, p. 621). 

Începând din secolul al X‑lea, Sf. Lucian, reprezentat în iconografie ca rege, este patronul Episcopiei Catolice de Chur, pomenit la data de 3 decembrie, iar mai apoi, pe data de 2 decembrie. 

Din anul 1295, Sf. Emerita (pomenită anual la data de 4 decembrie) este prezentată ca fiind sora episcopului Lucian, deÅŸi se pare că a trăit undeva între secolele X ÅŸi XI. Conform legendei, aceasta a fost omorâtă prin ardere în localitatea Trimmis, după ce, în prealabil, a fost batjocorită. Această legendă spune că rămăÅŸiÅ£ele trupeÅŸti ale Sf. Emerita au fost aÅŸezate de către Sf. Lucian într‑o biserică construită de el ÅŸi închinată Sf. Andrei. 

Astăzi Sf. Lucian este patronul oraÅŸului ÅŸi al Episcopiei Catolice de Chur, dar ÅŸi al Seminarului catolic din acest oraÅŸ. Biserici închinate Sf. Lucian se găsesc astăzi în ElveÅ£ia (oraÅŸul Chur, localitatea Luzisteig, pe vârful Piz Mundaun), Germania (Hechingen, Essen usw.), Italia (localitatea Tiss din Tirolul de Sud) ÅŸi Austria (Göfis, în landul Vorarlberg). Sf. Lucian este ÅŸi patronul micuÅ£ului stat din vecinătatea estului ElveÅ£iei, Liechtenstein, ÅŸi al Arhiepiscopiei Catolice din acest stat, înfiinÅ£ată în anul 1997.

Pr. drd. Alexandru Nan