Cuvântul Mitropolitului Iosif (ianuarie-februarie 2012)

Timpul pe care îl petrecem împreună în Biserică este un timp binecuvântat, este timpul lui Dumnezeu. Este un timp care iese din banalitatea de fiecare zi, este un timp care ne apropie de Dumnezeu; este un timp binecuvântat prin pogorârea lui Dumnezeu pe pământ. Un timp care ne îngăduie să ne urăm unii altora mulÅ£i ani. 

Pentru noi, creÅŸtinii, anii nu trec împotriva noastră, ci pentru noi, căci anii care trec nu ne îmbătrânesc, ci ne întineresc; noi nu suntem mai bătrâni, ci mai tineri, pentru că ne apropiem de Domnul chiar prin faptul că anii trec, că timpul se scurge. Deci, în mod paradoxal, nu devenim mai bătrâni, ci mai tineri. 

Dar noi nu vedem lucrurile întotdeauna în felul acesta, căci trăim continuu sub presiunea timpului. Noi prăznuim sărbătorile cu societatea, cu lumea în care trăim, care este o lume ce trăieÅŸte cu viteza timpului de astăzi. Dar în timpul DumnezeieÅŸtii Liturghii, ieÅŸim din timp ÅŸi trăim un crâmpei de veÅŸnicie. 

Devenim treptat nemuritori, căci ne umplem de Dumnezeu ÎnsuÅŸi prin har, prin rugăciune, prin împărtăÅŸire, prin toate binecuvântările pe care le primim în Biserică de la Cel Care S‑a întrupat, care a luat trupul nostru. Pentru aceea putem să ne urăm mulÅ£i ani, ÅŸi un an binecuvântat.

Timpul lui Dumnezeu, pătrunzând în timpul nostru, îl sfinÅ£eÅŸte pe el ÅŸi întreaga făptură ÅŸi face ca anii noÅŸtri să nu se scurgă împotriva noastră, ci pentru noi, dar anii noÅŸtri se scurg ducându‑ne către Cel pe Care Îl aÅŸteptăm, către veÅŸnicie, către viaÅ£a veÅŸnică, către binecuvântare, bunăvoinÅ£ă ÅŸi încrederea veÅŸnică, pe care Dumnezeu le‑a făcut trimiÅ£ându‑ne pe propriul Său Fiu. 

Deci, când ne urăm unii altora mulÅ£i ani, este, bineînÅ£eles, pentru mântuire, aceÅŸti ani se transformă ei înÅŸiÅŸi în veÅŸnicie, pentru fiecare dintre noi, pentru că noi am adăugat un an aproprierii noastre de Dumnezeu. 

Pentru aceasta îmi îngădui să vă urez un an bun ÅŸi binecuvântat de Domnul. Anul care urmează, ca ÅŸi anul ce a trecut, va lua pe unii dintre noi ca să‑i ducă spre Domnul, alÅ£ii vor veni pe acest pământ, ÅŸi viaÅ£a continuă. Dar această viaÅ£ă depinde de noi înÅŸine ÅŸi de binecuvântarea lui Dumnezeu, pe care o împărÅ£im în această viaÅ£ă cu ceilalÅ£i, de modul în care ne sfinÅ£im noi înÅŸine prin rugăciune. Ea depinde de asemeni de felul în care ne rugăm pentru cei ce ne înconjoară, pentru lumea întreagă, care mai are un pic ÅŸi se prăbuÅŸeÅŸte, se năruie în faÅ£a lipsei noastre de măsură, a imaturităÅ£ii noastre faÅ£ă de ea. Pentru aceasta avem nevoie de binecuvântarea lui Dumnezeu, avem nevoie să binecuvântăm întreaga făptură, aÅŸa cum facem la Bobotează, ÅŸi să cerem Domnului să nu Å£ină seama de păcatele noastre, de greÅŸelile noastre, de tot ceea ce facem împotriva acestui dar pe care ni l‑a dăruit în această viaÅ£ă, înainte de a ne înfăÅ£iÅŸa Lui.

Un an 2012 binecuvântat, Domnul să vă binecuvinteze pe toÅ£i, ÅŸi să ne dăruiască bucuria de a ne revedea ÅŸi de a trăi frăÅ£eÅŸte întru El, după cum se cuvine. 

† Mitropolitul Iosif