Fragmente neodihnite (octombrie 2010)

De ce a poruncit Domnul să ne iubim vrăjmaÅŸii? Nu pentru ei, ci pentru noi! Căci atâta timp cât Å£inem în noi gândul despre vătămarea pe care ne-a adus-o cineva, nu avem pace ÅŸi nici liniÅŸte. Trebuie să ne lepădăm de asta. Cum? Trebuie să iertăm din inimă. Dacă se iartă din inimă, e ca ÅŸi cum nu a fost nimic. Dacă acela e iertat, atunci pacea pune stăpânire pe sufletul tău.
StareÅ£ul Tadei de la mănăstirea VitovniÅ£a, Pace ÅŸi bucurie în Duhul Sfânt

De ce oamenii nu iubesc adevărul? Ei iubesc, fireÅŸte, ÅŸi adevărul, pe care nu l-ar iubi dacă în memoria lor nu s-ar afla o oarecare noÅ£iune a adevărului. De ce nu se bucură de adevăr? De ce nu sunt fericiÅ£i? Fiindcă sunt mult mai intens preocupaÅ£i de alte lucruri, a căror putere de a-i face fericiÅ£i este mai mare decât puterea de a-i face fericiÅ£i a firavei amintiri a adevărului. În oameni încă se mai află o mică lumină; să meargă, să meargă, pentru ca să nu-i apuce întunericul!

Dar de ce adevărul naÅŸte ură? De ce este văzut ca un duÅŸman unul din slujitorii Tăi vestind adevărul, de vreme ce oamenii iubesc viaÅ£a fericită, care nu este altceva decât bucuria întemeiată pe adevăr? Aceasta nu se întâmplă decât pentru că iubirea pentru adevăr este atât de mare încât oricine iubeÅŸte ceva care nu este adevărat vrea ca ceea ce iubeÅŸte să fie adevărat ÅŸi, fiindcă nu vrea să admită că se înÅŸeală, nu vrea nici să se lase convins că greÅŸeÅŸte! Åži astfel, oamenii urăsc adevărul de dragul a ceea ce cred ei că este adevărat.

Iubesc adevărul când îi scaldă în lumina lui ÅŸi îl urăsc când îi contrazice. Deoarece nu le place să fie înÅŸelaÅ£i, dar vor să-i înÅŸele pe alÅ£ii, oamenii iubesc adevărul când el li se prezintă, dar îl urăsc atunci când le arată greÅŸelile lor. Iată pedeapsa cu care adevărul îi răsplăteÅŸte: ei nu vor să le fie dezvăluită greÅŸeala, dar el le-o dezvăluie totuÅŸi în pofida voinÅ£ei lor ÅŸi, în acelaÅŸi timp, rămâne ascuns pentru ei… Åži totuÅŸi, chiar ÅŸi aÅŸa, oricât de nenorocit ar fi, sufletul preferă să-ÅŸi afle bucuria mai degrabă în adevăr decât în minciună. Åži va fi cândva fericit dacă, lăsând deoparte orice piedici sau supărări, se va bucura de singurul Adevăr, prin care sunt adevărate toate celelalte lucruri.
Fericitul Augustin, Confesiuni

Fără ca omul să-ÅŸi schimbe locul, mintea lui hoinăreÅŸte prin lume (Ep. 7, 1), resortul acestui „vagabondaj” fiind patimile: „Căci mintea împătimită se învârte în cerc ÅŸi ajunge cu anevoie de stăvilit când vizitează materiile care produc poftele; dar când ajunge nepătimitoare, atunci se opreÅŸte din rătăcire întâlnind realităÅ£ile necorporale care-i împlinesc dorinÅ£ele duhovniceÅŸti” (Cog 26). Pentru a favoriza această „fermitate” imobilă a minÅ£ii (Or 2.72), este recomandată „citirea Cuvântului lui Dumnezeu”. „Căci nimic nu contribuie atât de mult la rugăciunea curată ca cititul dumnezeieÅŸtilor Scripturi… Nimic nu izbăveÅŸte [de gândurile rele] ca meditarea Cuvintelor sau raÅ£iunilor lui Dumnezeu”… De aceea monahii, ca ÅŸi toÅ£i creÅŸtinii la început, îÅŸi consacrau mult timp lecturii ÅŸi meditării Scripturilor.
Evagrie Ponticul, Despre cele opt gânduri ale răutăÅ£ii ÅŸi replici împortiva lor

Să se veselească toÅ£i cei ce nădăjduiesc întru Tine; în veac se vor bucura ÅŸi le vei fi lor sălaÅŸ ÅŸi se vor lăuda cu Tine toÅ£i cei ce iubesc numele Tău. Că Tu vei binecuvânta pe cel drept, Doamne, căci cu arma bunei voiri ne-ai încununat pe noi.
Psalmul V, 11-12

Un frate a întrebat pe avva Ierax zicând: spune-mi cuvânt ca să mă mântuiesc. I-a răspuns lui bătrânul: ÅŸezi în chilia ta ÅŸi de îÅ£i este foame – mănâncă. Iar de îÅ£i este sete – bea. Åži nu vorbi de rău pe cineva. AÅŸa ai să te mântuieÅŸti!
Patericul egiptean, Pentru Avva Ierax

E posibil să fi greÅŸit ceva în deciziile noastre, însă atâta timp cât greÅŸeala constă în căutarea, în pipăirea răspunsului necesar, nu cădem în osândă. Osândirea începe atunci când din simplă comoditate sau din altă cauză refuzăm adevărul pentru că ne costă prea scump să-l căutăm.
Antonie de Suroj, Despre credinÅ£ă ÅŸi îndoială

Selecţia textelor: Daniel Chira, Londra