O NOUÄ‚ PAGINÄ‚ DE ISTORIE A TABEREI DE LA NEAMÈš

Într‑un loc însemnat cu pecetea bourului, sfinÅ£it de amintirea trecutului de vitejie al neamului românesc ÅŸi aflat sub ocrotirea CetăÅ£ii NeamÅ£ului, la doar câteva minute de Mănăstirea NeamÅ£… Acolo, între ,,graniÅ£ele” unui seminar, în fiecare vară, reînvie amintirea haiducilor de altădată în mintea ÅŸi în sufletele tinere ÅŸi visătoare ale ,,puilor” de români. În fiecare vară, acest loc este cunoscut sub numele de Tabăra NeamÅ£, un refugiu de câteva zile pentru copiii români de pretutindeni, un loc sacru ÅŸi sigur pentru cei ce iubesc pe Dumnezeu, apoi pe aproapele lor. Aici orice rană sufletească se vindecă prin rugăciune ÅŸi prin iubire.

Fiind în această tabără pentru a doua oară în calitate de participant, am putut consolida prietenii care îÅŸi pierduseră din importanÅ£ă ÅŸi tărie de‑a lungul anului trecut. Åži poate este greu de crezut, însă prieteniile adevărate pot rezista douăsprezece luni, pot rezista distanÅ£ei ori lipsei de comunicare. PoÅ£i regăsi acelaÅŸi prieten sub o înfăÅ£iÅŸare nouă, poÅ£i continua ÅŸirul poveÅŸtilor fără a te simÅ£i stingher faÅ£ă de cel de lângă tine, indiferent dacă este copil sau animator.

Mai mult, în tabără aproape zilnic sunt ateliere care stimulează creativitatea ÅŸi originalitatea celor tineri: atelierele de teatru, de pictură ÅŸi de design. Astfel, poÅ£i să transformi în bucuria interpretării o minciună sau o prefăcătorie din arta tragediei lui Sofocle sau a comediei lui Aristofan. PoÅ£i găsi un Michelangelo în propria persoană, la atelierul de pictură. PoÅ£i să te descoperi ÅŸi să‑i descoperi pe cei de lângă tine la seminarul de comunicare al măicuÅ£ei Mirela. PoÅ£i să foloseÅŸti materiale reciclabile pentru a face măÅŸti, păpuÅŸi ÅŸi figurine la atelierul de design.

PoÅ£i fi tu însuÅ£i în atâtea moduri, prin vorbă, prin faptă, prin imaginaÅ£ie, fără ca cineva să te critice, ci dimpotrivă, să fie alături de tine în calitate de prieten. Animatori precum părintele Mircea, Geanina (coordonatoarea atelierului de pictură), măicuÅ£ele Mirela ÅŸi Ioana ÅŸi mulÅ£i alÅ£ii sunt aici pentru a te învăÅ£a cum să fii împăcat cu tine însuÅ£i.

Însă programul unei zile cuprinde, pe lângă atelierele de creaÅ£ie, ÅŸi ateliere în care copiii din tabără interacÅ£ionează ÅŸi mai mult, precum atelierul de dans unde, în paÅŸi de vals sau de tango, poÅ£i să afli câte ceva despre un Manuel sau un Vlad sau un Rogers sau altcineva, pentru că posibilităÅ£ile sunt multiple. Iar la ora de muzică, uneori acordurile cântărilor Sfintei Liturghii răsunau din capelă, alteori versurile cântecelor haiduceÅŸti cuprindeau întreg seminarul la apus de soare.  

Seara era dedicată sportului, iar din proprie experienÅ£ă pot spune că jocul de fotbal al fetelor era cam jalnic pe lângă cel al băieÅ£ilor care se aruncau în atac împotriva animatorilor. Sala vuia când părintele Mircea sau părintele Cornel reuÅŸeau să înscrie, dar ÅŸi atunci când băieÅ£ii reuÅŸeau să distrugă apărarea părintelui Adrian. 

Åži tabăra nu ar fi tabără fără o excursie, care anul acesta a fost un scurt pelerinaj pe la mănăstirile din nordul vechii Moldove: VoroneÅ£, Humor, RâÅŸca ÅŸi Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava.   

Ce sfârÅŸit putea fi mai solemn decât un foc de tabără? Iar a doua zi, cu lacrimi fierbinÅ£i de emoÅ£ie, ne‑am despărÅ£it de locul unde putem fi noi înÅŸine… împliniÅ£i ca ÅŸi copii prin joc ÅŸi cântec, ca oameni prin prietenii ÅŸi speranÅ£ă, ca ÅŸi credincioÅŸi prin rugăciune. Chiar dacă finalul este atât de aproape, prin gând ÅŸi prin contactul pe care‑l păstrăm prin internet putem salva amintirea unei minuni de aproape două săptămâni.

Acum nu pot spune decât că, deÅŸi totul zboară în jur, când speri, când trăieÅŸti printre prieteni adevăraÅ£i pe care nici într‑o viaÅ£ă nu i‑ai putea găsi, ai sentimentul că eÅŸti nemuritor.

,,Iubirea e doar aceea care nu scade ÅŸi câtă vreme va exista, nu se va abate de la calea sa.” (Nezami Ganjavi)