CUVÂNTUL MITROPOLITULUI (SEPTEMBRIE 2011)

Anii de preoÅ£ie sunt ani de apostolat. Mai întâi pentru că preotul vesteÅŸte poporului Evanghelia, Vestea cea Bună. Ce este Vestea cea Bună? Că Hristos a înviat, că moartea a fost biruită, că Fiul lui Dumnezeu Întrupat a luat moartea asupra Sa, că a depăÅŸit‑o prin propria Sa moarte, deoarece atunci când moartea a înghiÅ£it pe Cel fără de moarte, a primit în sânul ei pe Cel Care ne‑a dat tuturor viaÅ£ă. Toată viaÅ£a lui, preotul este un vestitor al Învierii lui Hristos ÅŸi al învierii omului în Hristos.

În al doilea rând, într‑o comunitate, preotul este cel care ascultă, care are întotdeauna urechea sufletului pregătită să asculte sufletele. Învierea noastră lăuntrică se lucrează ÅŸi prin spovedanie, prin căutarea luminării lăuntrice ÅŸi căutarea voii lui Dumnezeu în viaÅ£a noastră.  Preotul devine, în Taina Spovedaniei, urechea lui Hristos pentru toate sufletele care caută să se apropie de Dumnezeu prin vederea mai întâi a omului lăuntric. Duhul Sfânt face ca prin preot Hristos ÎnsuÅŸi să asculte sufletul care‑L caută ÅŸi care îÅŸi vede păcatul ÅŸi doreÅŸte iertarea. Hristos se face ascultător ÅŸi primitor, prin preot, al păcatelor noastre. 

Adesea, ÅŸi mai ales astăzi, preotul este chemat să facă multe lucruri, de la cele care privesc socialul, ajutându‑i material pe toÅ£i cei care‑i cer, hrănind pe cei flămânzi, mergând în întâmpinarea tuturor, până la a fi prezent la multe evenimente ÅŸi în viaÅ£a socială. Åži asta trebuie să facă preotul. Dar, înainte de toate, preotul trebuie să ÅŸtie să asculte. El este, prin darul Duhului Sfânt, cel prin care Hristos iartă: „LuaÅ£i Duh Sfânt, cărora veÅ£i ierta păcatele, iertate vor fi, cărora le veÅ£i Å£ine, vor fi Å£inute” (In 20, 22‑23), spune Mântuitorul ucenicilor Săi. Acolo, în auzirea tainică a inimii, Domnul vindecă rănile cele ascunse, îl ridică pe om din iadul cel lăuntric, îl mângâie tainic ÅŸi‑i destăinuie iubirea pe care i‑o poartă. Cum îi destăinuie această iubire ? Prin faptul că‑i iartă păcatele, luându‑le asupra Lui. Preotul se face părtaÅŸ iertării lui Hristos, el însuÅŸi fiind om cunoscător al neputinÅ£elor ÅŸi slăbiciunilor omeneÅŸti ÅŸi înÅ£elege totul din sufletul omului. El îl primeÅŸte în numele lui Hristos pe celălalt ca pe sine, dăruindu‑şi inima spre ascultare ÅŸi destăinuire. Am putea spune că, într‑un fel, inima preotului ca părinte duhovnicesc devine locul de întâlnire dintre cel care se destăinuie ÅŸi Hristos ÎnsuÅŸi. Åži în inima preotului se dă lupta iertării pentru cel care se pocăieÅŸte ÅŸi a vindecării lui prin iertare. Preotul poartă înaintea lui Hristos povara fraÅ£ilor lui, a fiilor duhovniceÅŸti, o poartă împreună cu ei. 

Iată în ce chip tainic ÅŸi minunat preotul se face părinte duhovnicesc, păstor de suflete ÅŸi apostol al minunii învierii, sufleteÅŸti mai întâi, a celui care crede. Hristos, Doctorul sufletelor ÅŸi al trupurilor, a pus în preot darul ascultării sufletelor ÅŸi al vindecării lor prin iertare…