FRAGMENTE NEODIHNITE (MAI 2011)

Coincidenta e felul lui Dumnezeu de a : rămâne anonim. https://apostolia.eu/index.php/blind-dating-show-questions/ | dating app bundeswehr | sa hook up sites

Albert Einstein, Cum văd eu lumea

 

Într-una din zile, spre seară, Avva Isaac le-a spus ucenicilor să arunce în grădină toate sapele care se aflau în mănăstire. Apoi a adăugat: „Când se va ivi ziua să pregătiÅ£i mân­care lucrătorilor noÅŸtri”. După ce s-a făcut ziuă ÅŸi mâncarea a fost gata, Avva Isaac a luat pe fraÅ£i ÅŸi, poruncindu-le să ia cu ei de-ale gurii, a mers cu ei în grădină.

Åži, intrând, au găsit acolo atâÅ£ia lucrători câte sape au fost aruncate cu o seară înainte. AceÅŸtia intraseră pe furiÅŸ noaptea, cu gândul să fure, însă gândurile le-au fost schimbate prin pu­terea lui Dumnezeu. AÅŸa se face că, în cele din urmă, tâlharii au luat sapele pe care le-au găsit în grădină ÅŸi - din ceasul cel dintâi al nopÅ£ii ÅŸi până la venirea Cuviosului Isaac - tot pământul care era nesăpat în grădină, l-au săpat.

Întâmpinându-i, Avva Isaac le-a zis: „BucuraÅ£i-vă, fraÅ£ilor! încetaÅ£i acum lucrul pen­tru că v-aÅ£i ostenit mult lucrând toată noaptea”. Åži aducându-le hrană, le-a poruncit să se odih­nească ÅŸi să se veselească. Iar după ce s-au să­turat, Cuviosul a zis către dânÅŸii: „De cele ce aveÅ£i trebuinÅ£ă din grădină, intrând pe uÅŸa mă­năstirii să cereÅ£i ÅŸi, cu binecuvântare, veÅ£i lua, iar păcatul tâlhăriei să-l lăsaÅ£i”. Apoi Avva Isaac le-a dat haine câte au voit. Åži astfel, cei ce in­traseră în grădină tâlhăreÅŸte ca să facă păcat au ieÅŸit fără de păcat ÅŸi cu binecuvântare, în­cărcaÅ£i cu plată pentru ostenelile lor.

Vieţile sfinţilor, Cuviosul Isaac Sirul

  

Se spune despre Monahia Sara că timp de 15 ani a fost luptată tare de demonul desfrâului, însă niciodată nu se ruga să treacă de la ea ispita aceasta, ci numai zicea: „Dumnezeule, întăreÅŸte-mă!”. Când duhul desfrâului se năpustea mai tare asupra ei, ea începea să se nevoiască mai mult cu postul, cu privegherea ÅŸi cu rugă­ciunea. într-un sfârÅŸit, duhul cel rău i-a grăit, zicând: „M-ai biruit, Sara!”. Ea i-a răspuns: „Nu eu te-am biruit, ci Stăpânul meu, Hristos!”.

 MATERICUL, Cuvinte culese de Avva Isaia pentru cinstita monahie Teodora

 

Când un om reuÅŸeÅŸte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lu­creze trufia. Cel ce slăbeÅŸte se uită cu dispreÅ£ la graÅŸi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceÅŸte na­sul dispreÅ£uitor când altul se bălăceÅŸte încă în viciul său. Dacă unul îÅŸi reprimă cu sârg pati­mile trupului, se uită cu dispreÅ£ ÅŸi cu trufie că­tre păcătosul care se căzneÅŸte să scape de pă­cat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuÅŸim ne poate spurca mai ceva decât păcatul însuÅŸi. Ceea ce obÅ£inem se poate să ne dea peste cap re­perele emoÅ£ionale în aÅŸa manieră încât ne um­ple sufletul de venin.

Banii care vin spre noi ne pot face aro­ganÅ£i ÅŸi zgârciÅ£i, aÅŸa cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoÅŸător al patimi­lor sufleteÅŸti. Drumul către iubire se îngustea­ză când ne uităm spre ceilalÅ£i de la înălÅ£imea vulturilor aflaÅ£i în zbor. BlândeÅ£ea inimii se usu­că pe vrejii de dispreÅ£, de ură ÅŸi de trufie dacă sufletul nu este pregătit să primească reuÅŸita sa cu modestia ÅŸi graÅ£ia unei flori. Tot ce reu­ÅŸim pentru noi ÅŸi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în sufe­rinÅ£ă ÅŸi-n păcat.

Ochii noÅŸtri nu sunt concepuÅ£i pentru dispreÅ£, ci pentru a exprima cu ei chi­pul iubirii ce se căzneÅŸte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dăruire pentru cei din jur... SlăbeÅŸte, bucură-te ÅŸi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te ÅŸi taci! CurăÅ£ă ograda ta, bucură-te de curăÅ£enie ÅŸi lasă gunoiul vecinu­lui acolo unde vecinul însuÅŸi l-a pus. Căci între vecin ÅŸi gunoiul din curte există o relaÅ£ie ascun­să, niÅŸte emoÅ£ii pe care nu le cunoÅŸti, sentimen­te pe care nu le vei bănui vreodată ÅŸi cauze ce vor rămâne, poate, pentru totdeauna ascunse minÅ£ii ÅŸi inimii tale.

Nicolae Steinhardt, Acum ÅŸtiu, am aflat și eu...

 

Judecata de Apoi va fi vederea totală a omu­lui deplin. Simone Weil observă cu pro­funzime: „Tatăl din ceruri nu judecă. Din El, făp­turile se judecă pe ele însele”. Pentru marii mistici, judecata nu este ameninÅ£area unor pedepse, ci descoperirea lumii, adică a iubirii divine.

Dumnezeu este veÅŸnic egal cu El însuÅŸi, în Iubirea care îl defineÅŸte. „PăcătoÅŸii din iad nu sunt lipsiÅ£i de dragostea dumneze­iască”, spune Sfântul Isaac: din unghi subiec­tiv, aceeaÅŸi iubire „devine suferinÅ£ă în cei con­damnaÅ£i ÅŸi bucurie în cei aleÅŸi”. După revelaÅ£ia de la sfârÅŸitul timpurilor, Hristos nu va putea să nu fie iubit; însă indulgenÅ£a ÅŸi golul din su­flete îi vor face pe unii incapabili să răspundă iubirii lui Dumnezeu ÅŸi, de aici, vor urma sufe­rinÅ£ele indescriptibile din iad.

Acesta este adevăratul înÅ£eles al imagi­nii „focului”, care nu înseamnă chin ÅŸi pedeapsă, ci curăÅ£ire ÅŸi vindecare. Sabia lui Dumnezeu coboară în adâncimile omului, con­stată că darul lui Dumnezeu nu a fost primit ÅŸi descoperă golul scobit prin refuzul iubirii, pre­cum ÅŸi tragica disproporÅ£ie dintre rostul chemă­rii ÅŸi conformitatea răspunsului. Complexitatea amestecului dintre bine ÅŸi rău de-a lungul vie­Å£ii pământeÅŸti - descrisă în parabola grâului ÅŸi a neghinei (Matei 13, 24-30) — invalidează ori­ce noÅ£iune juridică ÅŸi ne pune în faÅ£a marelui mister al înÅ£elepciunii divine, în care dreptatea ÅŸi milostivirea converg. „în amurgul vieÅ£ii noas­tre vom fi judecaÅ£i pentru dragoste”, adică pe măsura celor pe care i-am iubit pe pământ.

 Paul Evdokimov, Iubirea nebună a lui Dumnezeu