De Rusalii, la Mănăstirea Sfântul Siluan

Început de vară capricioasă, examene în aer, iz de sărbătoare în căutare. ViaÅ£a noastră e în ritmul sărbătorilor din calendar, aÅŸa că ÅŸi acum, doritori de încă o întâlnire cu Domnul, ne-am gândit să facem un mic pelerinaj Nepsis, la mănăstirea Sfântul Siluan. Această mănăstire îÅŸi are începuturile acum 18 ani, fiind construită pe o fermă în ruine, la iniÅ£iativa Părintelui stareÅ£ Syméon Cossec, ÅŸi cu binecuvântarea Arhimadritului Sofronie Saharov de la Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din Anglia.

Mănăstirea e situată la Saint Mars de Locquenay, la 30 km de oraÅŸul Le Mans, în Pays de la Loire ÅŸi la două ore de Paris, când cunoÅŸti drumul ÅŸi nu te duce de nas un GPS.

13 călugări ÅŸi călugariÅ£e, care sălăÅŸluiesc în aceeaÅŸi mănăstire, sub binecuvântarea Părintelui Syméon. Mănăstirea este închinată Sfântului Siluan ÅŸi mărturiseÅŸte un mod de viaÅ£ă monastic urmând linia deschisă de Sfântul Siluan, – rugăciune pentru lumea întreagă ÅŸi sufletul deschis pentru oameni ce îl caută pe Dumnezeu.

CunoÅŸteam acest loc de ceva timp, îl simÅ£eam ca pe un loc unde timpul ia forma veÅŸniciei în Hristos, aÅŸa că doream să facem cunoscut ÅŸi altor tineri (români mai ales, care să regăsească aici ceva din mănăstirile din Å£ară) acest loc ÅŸi împreună să ne bucurăm de rugăciune.

Nu era moment mai potrivit poate decât sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, pe care toÅ£i Îl aÅŸteptăm să Se sălăÅŸluiască în viaÅ£a noastră, ca să putem face Voia Tatălui.

Cu câteva aventuri fireÅŸti la un drum necunoscut ÅŸi pentruun grup de oameni tineri, am reuÅŸit să ajungem la mănăstire sâmbătă la amiază. După o masă în liniÅŸte, în trapeza mănăstirii, împreună cu alÅ£i oaspeÅ£i, cu maicile ÅŸi călugării, ne-am integrat rapid în ritmul mănăstirii, ajutând câte puÅ£in la buna rânduială a lucrurilor. După-amiază am avut cu toÅ£ii o discuÅ£ie cu părintele Syméon în bisericuÅ£a din criptă, prima biserică a mănăstirii, – înainte o veche pivniÅ£ă. Acolo, în acel întuneric relativ, am ascultat cu drag cuvânt de la Părintele ÅŸi am putut dialoga cu SfinÅ£ia Sa. Ne-a vorbit despre drumul său în monahismul ortodox, despre istoria mănăstirii, despre rugăciune, despre iubire, despre modul de a ne apropia de Dumnezeu.

Părintele Syméon, care era în contact cu Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul a primit binecuvântrea Arhimadritului Sofronie să facă această mănăstire în cuvintele : « E imposibil, dar fă-o!

Cuvintele acestea, izvorâte dintr-o dragoste imensă pentru lume ÅŸi pline de smerenia neputinÅ£ei noastre, ni se par că ascund misterul întregii noastre vieÅ£i : sunt multe lucruri imposibile în viaÅ£a noastră, ÅŸi numai Domnul poate face din imposibil, posibil.

CâÅ£iva dintre noi l-au întrebat pe părintele Syméon despre cum ne putem aduna în rugăciune, în ciuda gândurilor murdare care pot izvorî, ÅŸi cu atât mai puternice în Rugăciunea lui Iisus? Părintele ne-a răspuns că cel rău nu vrea să ne apropiem de Domnul ÅŸi că încearcă să împiedice rugăciunea noastră, dar noi, fie să nu le dăm atenÅ£ie, – căci gândurile vor veni mereu –, fie să ne luăm cu alte activităÅ£i, utile pentru ceilalÅ£i. Ne-a mai zis atunci părintele cât de important este faptul de a ne da seama că Dumnezeu ne iubeÅŸte, toată viaÅ£a noastră se schimbă, căci odată ce am înÅ£eles acest lucru, ca un gest firesc de persoană iubită, vom dori ÅŸi noi să ne apropiem de Domnul ÅŸi să Îi răspundem la această iubire ÅŸi vom face eforturi pentru această iubire imensă care ni se dăruieÅŸte.

Seara am participat la slujba de priveghere la praznicul Pogorârea Sfântului Duh. Biserica cea mare, dedicată Sfântului Siluan, era împodobită cu trandafiri ÅŸi verdeaÅ£ă la icoane.

Åži ca o « coincidenÅ£ă fericită » se pare că numele de Rusalii vine de la romani, Rosalia, sărbătoarea trandafirilor. Câteva ore de rugăciune ne-au apropiat de Domnul ÅŸi mai tare, în mijlocul florilor ÅŸi a întregii obÅŸti.

Duminică dimineaÅ£a am participat slujba Ceasurilor ÅŸi apoi la Sfânta Liturghie, împărtăÅŸindu-ne cu Domnul la această mare sărbătoare a Pogorârii Duhului Sfânt. După-masă am participat ÅŸi vecernia specială a îngenunchierii.

Apoi am cântat ÅŸi noi în româneÅŸte Troparul Praznicului ÅŸi „cântări” închinate Maicii Domnului, iar fetele au continuat apoi să cânte diferite cântece în româneÅŸte, alături de maicile care ne priveau cu drag.

Acest pelerinaj a fost pentru toÅ£i (cei mai mulÅ£i pentru prima dată în acest loc) un mare prilej de bucurie. Redăm aici impresiile unuia dintre pelerini : « Pelerinajul acesta a fost pentru mine o nouă experienÅ£ă deosebită, m-a făcut să descopăr un loc în care binecuvântarea lui Dumnezeu îÅ£i încălzeÅŸte inima ÅŸi te îndeamnă să arunci povara păcatelor ÅŸi să te înalÅ£i în rugăciune ÅŸi cântare spre hora plină de veselie a îngerilor. Un loc plin de simplitate ÅŸi bun gust, rupt de timpul ÅŸi spaÅ£iul civilizaÅ£iei noastre urbane, aflat totuÅŸi la câteva zeci de kilometri de acesta. Hainele cernite ale călugărilor ÅŸi măicuÅ£elor nu ascund nici pe departe suferinÅ£ă ÅŸi întristare, ci bucurie, speranÅ£ă ÅŸi încredinÅ£area că Dumnezeu îi poartă spre ÎnălÅ£imile cerului. Bucuria dinlăuntrul inimii Å£âÅŸneÅŸte, dă pe dinafară, natura însăÅŸi e impregnată. M-a impresionat simplitatea ÅŸi modestia locului ÅŸi a oamenilor, simplitate care ascunde în ea o bogăÅ£ie nepreÅ£uită, aceea a iubirii pentru Dumnezeu. Nu este o altă sursă a fericirii în viaÅ£a aceasta decât iubirea pentru Dumnezeu, ÅŸi cei care au gustat din aceasta nu se mai pot sătura. »

După ce am luat binecuvântare de la Părintele Syméon, am plecat duminică după-amiază spre Paris, ÅŸi ne-am oprit pentru un mic moment turistic în oraÅŸul Le Mans, unde am vizitat catedrala ÅŸi centrul vechi al oraÅŸului. Ne-am oprit ÅŸi am mâncat împreună, după care ne-am continuat drumul spre Paris, pe care l-am regăsit târziu în noapte, acelaÅŸi, ca un prieten vechi, fidel...

 

Camelia-Mihaela Dascălu