TRIPTIC DE TAMÄ‚DÄ‚

   In urmă cu câteva luni, cu binecuvântarea ÎnaltpreasfinÅ£itului Teofan, mi­tropolitul Moldovei ÅŸi Bucovinei, apăreau la Editura Doxologia a Mitropoliei trei volume semnate de monahia Siluana Vlad, stareÅ£a mănăstirii Sfântul SiluanAthonitul ÅŸi coordonatoarea Centrului de Formare ÅŸi Consiliere „SfinÅ£ii Arhangheli” din IaÅŸi.

   Primul volum „Unde îÅ£i este bucuria, omul lui Dumnezeu?” subinti­tulat „un dialog des­pre suferinÅ£ă ÅŸi bucurie, dragoste creÅŸtinească ÅŸi eros, adevăr ÅŸi min­ciună” adună un mănunchi de 12 in­terviuri, convorbiri dintre maicaSiluana ÅŸi doamna Ramona Bădescu în cadrul emisiunii „Trepte spre cer” difuzate pe postul de televiziune 3TV Craiova de-a lungul anului 2006. După cum găsim scris în „Cuvântul lă­muritor” această carte „s-a născut «din vorbă în vorbă» pe teme pe care ne frământă pe noi zi de zi” ÅŸi este un dar făcut cititorilor pentru a fi „un loc de întâlnire faÅ£ă către faÅ£ă cu ma­rea iubire de oameni a lui Dumnezeu”.

   ÎmpărÅ£irea cărÅ£ii urmează firesc cele 12 in­terviuri. Astfel, în primul capitol „Darul lui Dumnezeu nu e numai ce se vede” se dezbate problema cum putem vedea permanent prun­cii ca dar al lui Dumnezeu ÅŸi cum putem privi mereu ÅŸi pe soÅ£ul/soÅ£ia noastră tot ca pe un dar. În al doilea capitol „Puterea de a vedea ce nu se vede” maica Siluana lămureÅŸte problema ge­loziei ÅŸi a infidelităÅ£ii pornind de la faptul că Taina Cununiei nu înseamnă posesie, ci apar­tenenÅ£ă liberă, dăruire; „pentru că mă dăru­iesc Å£ie, sunt a ta, ÅŸi pentru că te dăruieÅŸti mie, eÅŸti al meu”. În capitolul „Să învăÅ£ăm să fim blânzi ÅŸi smeriÅ£i cu inima”, Ramona Bădescu pune în discuÅ£ie subiectul violenÅ£ei în familie continuându-se astfel, firesc, discuÅ£ia din in­terviul precedent, pentru ca, în capitolul al pa­trulea — „Răbdarea se învaÅ£ă”, discuÅ£ia să mear­gă spre reversul violenÅ£ei domestice: toleranÅ£a,îngăduinÅ£a, îndurarea ÅŸi îndelungă-răbdarea căci „acestea conÅ£in în înÅ£elesul lor exact ceea ce voieÅŸte Dumnezeu de la noi în rela­Å£iile noastre”. În capitolul „Eu nu vreau să se uite Dumnezeu la mine” vine rândul al­tui subiect foarte dureros ce afectează fami­lia - alcoolismul. Capitolul al ÅŸaselea - „A fi părinte însemnă a fi creator” - pune în lu­mină meseria de părinte, despre cum să ne pregătim pentru a deveni părinÅ£i, iar în ur­mătorul interviu „Darul lui Dumnezeu e prezenÅ£a Sa lucrătoare” maica Siluana răs­punde la un ÅŸir de întrebări cu privire la avort.

   Continuând lectura, vom ajunge ÅŸi la capitolul - „RecunoÅŸtinÅ£a, floare rară”, ur­mat de capitolul al nouălea - „Să nu-l că­utăm pe Domnul ca pe un mort”, în care Ramona Bădescu cere lămuriri maicii Siluana despre femeile mironosiÅ£e din per­spectivă biblică ÅŸi din perspectiva omului de azi. Următoarele interviuri pun în prim plan două obiÅŸnuinÅ£e ale omului contem­poran: „Ziua ÎndrăgostiÅ£ilor” ÅŸi dansul. Ultimul interviu „Ia-Å£i neputinÅ£a ta ÅŸi um­blă cu puterea mea” reprezintă o foarte bună prezentare a Centrului de Formare ÅŸi Consiliere „SfinÅ£ii Arhangheli”.”

   Volumul „Sparge tăcerea – adevaruri despre care nu vorbim este „un loc de în­tâlnire”pe care maica Siluana dimpreună cu obÅŸtea sa l-au creat pe site-ul www.sfintiiarhangheli.ro, „pen­tru cei care nu-si mai puteau păstra dure­rea în tainiÅ£ele întunecate ale inimii ÅŸi do­reau să-i dea glas în faÅ£a altei inimi”. Am putea spune că este un manifest pentru vindecare, un manifest pentru iertare.

   În cuvântul către cititori, mo­nahia Siluana Vlad arată că „du­rerea unei suferinÅ£e formate din frică, ruÅŸine, vinovăÅ£ie ÅŸi uluire, dacă nu va fi trăită cu Dumnezeu ÅŸi aÅŸa cum ne învaÅ£ă El, va intra într-o «memorie acuzatoare» pe care nimic nu o va putea reduce la tăcere. DeÅŸi negată ÅŸi îngropa­tă în uitare, nu va dispărea, ci se va striga cu putere atât prin boli­le trupului cât ÅŸi prin cele ale su­fletului ca: frică, dispreÅ£ de sine, violenÅ£ă faÅ£ă de propria persoană sau de aproapele, refuzul dreptu­lui la bucurie prin alegerea unei vieÅ£i în patimi ÅŸi păcate mascate de tot felul de «întâmplări neferi­cite», «ghinioane».”

   Acest curajos volum cuprinde 3 mărturii mai extinse ÅŸi o sumă de mărturii mai scurte cu privire la abuzul emoÅ£ional, fizic sau sexual al părinÅ£ilor asu­pra copiilor.

   Prima parte — „Maică, eu am fost în iad!” — este alcătuită dintr-o serie de convorbiri prin e-mail pe care maica Siluana le-a avut cu o tânără în cadrul Seminarului Iertării organizat de către Centrul de Formare ÅŸi Consiliere. Prin intermediul discuÅ£ii­lor virtuale, cu mult curaj, tânăra începe să-ÅŸi sco­tocească în trecutul său dureros ÅŸi scoate la ivea­lă o copilărie plină de traume, de abuzuri familiale ÅŸi nu numai, dar ÅŸi urmările acestora la maturitate — frică, retragere socială, tulburări de vorbire. În acest demers curajos, maica Siluana este alături de tânără prin sfaturi duhovniceÅŸti ÅŸi rugăciune, pentru ca în final aceasta să înÅ£eleagă valoarea ÅŸi necesitatea iertării părinÅ£ilor. EvoluÅ£ia este evidentă căci ultimul e-mail este semnat „Cea care a spart tăcerea...”.

   „Sufletul meu e un munte de durere” — al doi­lea capitol — prezintă lupta unui tânăr dornic să spargă tăcerea. Din discuÅ£iile cu maica Siluana aflăm că tânărul respectiv a avut ÅŸi el o copilărie tristă marcată mai întâi de plecarea tatălui în Grecia în căutare de serviciu, apoi divorÅ£ul părinÅ£ilor ÅŸi abuzul tatălui, iar spre sfârÅŸitul copilăriei porno­grafia ÅŸi masturbarea. Maica Siluana îi arată mai întâi interlocutorului său că are mare nevoie să se vindece de rănile trecutului. După un drum dificil ÅŸi îndelungat — durere, neputinÅ£ă, mânie, binecu­vântare —, tăcerea este spartă prin punerea durerii înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, prin spoveda­nie ÅŸi printr-o mai deasă împărtăÅŸanie.

   „Åžtii mamă ce frici am dus în tăcere” — adună patru scrisori pe care o femeie le adresează ma­mei, tatălui natural, tatălui vitreg ÅŸi respectiv bunicii, care cel mai probabil nu au ajuns la des­tinatari, ci au fost mai degrabă niÅŸte exerciÅ£ii de iertare ÅŸi de vindecare a traumelor. Fiecare scri­soare este o mărturisire a durerii trecutului, dar ÅŸi a vindecării prin iertare din prezent.

   Urmează alte 14 mărturii mai scurte, dar la fel de cutremurătoare. Vă va atrage atenÅ£ia ca­zul unei tinere mame — „Mă războiesc cu Dumnezeu, nu-i aÅŸa?” — care, observând violen­Å£a de care dădea dovadă în relaÅ£ie cu copilul său, începe să descopere faptul că această neputinÅ£ă vine din copilărie ÅŸi adolescenÅ£ă, din abuzul pă­rinÅ£ilor ÅŸi porneÅŸte pe calea vindecării având ca însoÅ£itor pe maica Siluana.

   Pentru mulÅ£i această carte poate fi un licăr de lumină în întunericul durerii ÅŸi al tăcerii.

   Ultima carte din acest triptic de tămadă este „Dăruindu-ne, in­trăm în bucuria Lui”, care con­stituie al ÅŸaselea volum din se­ria „Împreună dumiriri pe Cale” semnată de maica Siluana Vlad. După cum este semnalat în „Cuvântul către cei ce răsfoiesc această carte”, ti­tlul a fost schimbat puÅ£in „pentru a exprima cât mai concis lucrarea pe care o face Dumnezeu cu omul ori de câte ori acesta se deschide spre sine ÅŸi-L primeÅŸte astfel într-ale sale”, căci „orice asu­mare conÅŸtientă a trăirilor noastre lăuntrice pen­tru a le oferi Domnului (...) este o moarte a omu­lui vechi, care ÅŸi-a construit instrumente de ascundere ÅŸi de apărare în faÅ£a devenirii duhov­niceÅŸti”. Răspunsurile maicii Siluana date la în­trebările adresate prin e-mail sunt grupate în opt capitole cu titluri sugestive: „Căutări duhovni­ceÅŸti”, „Războiri duhovniceÅŸti”, „Alte frământări”, „Nedumeriri ÅŸi căutări”, „ÎnălÅ£ări ÅŸi poticniri pe calea credinÅ£ei”, „SuferinÅ£e, necazuri, întristări, încercări”, „Despre copii, părinÅ£i ÅŸi durerile lor”, „Sexualitate, castitate, păcate”.

   În cele ce urmează vom spicui câteva frag­mente. La întrebarea unui tânăr „Cum să stimu­lez trezvia?”, maica Siluana spune că „Trezvia este adâncul atenÅ£iei! AtenÅ£ia este o urcare a min­Å£ii pe care o folosim mai mult involuntar. Adica o lasam sa fie stimulata  dinafară, prin tăria evenimentului! De aceea e captivată mai ales de evenimen­te ieÅŸite din „comun”! De aici ÅŸi ma­rile câÅŸtiguri pe care le obÅ£in cei ce ÅŸtiu să manipuleze această fereas­tră a sufletului”. Două pagini mai încolo, la întrebarea „Cum pot pune început nou omului celui nou care, undeva înăuntru, prin mila lui Dumnezeu, se zbate să iasă la lu­mină?” răspunsul maicii este: „Începutul nou este acceptarea omu­lui vechi aÅŸa cum este, privirea lui cu realism duhovnicesc...”   

Încheiem aici această scurtă pre­zentare a cărÅ£ilor nădăjduind că v-am stârnit dorinÅ£a de lectură.

Silviu Cluci, IaÅŸi