publicat in Din viața parohiilor pe 1 Martie 2011, 23:03
Sărbătorile Crăciunului ne-au umplut sufletul de bucurie. Firesc este ca ea să crească. De copilul nou-născut se bucură tata, mama, frații și surorile. La nașterea lui Iisus s-au bucurat Preacurata, sfântul Iosif, îngerii, păstorii și magii. Când copilul este dus la Botez, bucuria se răspândește și crește, atât în cei amintiți cât și în alții: nașii, preotul, rudele, credincioșii acelei comunități, biserica întreagă fiindcă primește un nou mădular sfânt.
Dumnezeu Tatăl își prezintă Fiul la botezul lui Ioan, iar bucuria Sa infinită și-o manifestă în lume, cu intenția vădită de a o împărtăși tuturor oamenilor, zicând: Acesta este Fiul meu iubit în care am binevoit, în care îmi aflu toată bucuria.
În noaptea sfântă steaua strălucitoare ne-a arătat locul unde s-a născut Mesia, pe când la botez intervine chiar Tatăl ceresc; în noaptea de Crăciun au coborât îngerii, au cântat și au chemat pe păstori la iesle, dar la botez coboară Însuși Duhul Sfânt și-L arată oamenilor pe Fiul lui Dumnezeu făcut om, purtător al germenului de viață nouă, de viață veșnică; în noaptea de Crăciun Iisus era ca un prunc micuț culcat în ieslea săracă, acum apare ca om desăvârșit, în floarea vârstei, capabil să ne ofere sprijinul Său; în noaptea de Crăciun ne-a oferit doar lacrimile sale de copil, aici se arată ca adevărat Mântuitor, Care înfăptuiește dreptatea, oferind apa Iordanului pentru spălarea sufletelor de păcat și împăcare cu Tatăl; în noaptea de Crăciun cerul era întunecat, acum, la botez, cerul se deschide în timp ce Iisus este în rugăciune pentru noi, pentru fericirea noastră cea veșnică.
Credincioșii comunității noastre s-au strâns iarăși împreună pentru a participa la acest mare praznic și la această mare bucurie a Botezului Domnului, care se petrece aievea astăzi, ca acum 2000 de ani. După rânduiala utreniei, a Sfintei Liturghii, a urmat sfințirea mare a apei, la sfârșitul căreia fiecare a primit din apa sfințită în dar, în nădejdea că toți cei care se vor atinge de dânsa și se vor stropi și o vor gusta vor primi sfințire, sănătate, curățire și binecuvântare.
Viața noastră duhovnicească începe prin Sfântul Botez, așa cum lucrarea de mântuire a lumii începe prin Botezul Domnului. Botezul se mai numește și naștere, deoarece, prin el, omul renaște. Cristelnița este Iordanul, care ne renaște spre o nouă viață, căci după Botez ne asemănăm lui Hristos, ziua botezului fiind și ziua în care primim identitatea de creștini.
Sărbătoarea Botezului lui Iisus Hristos-Domnul se referă și la botezul nostru. Un botez care așteaptă să fie „manifestat”. O credință conștientă, ce trebuie pătrunsă și maturizată. O hotărâre care trebuie să fie motivată. Un dar, care trebuie să devină angajare responsabilă. O apartenență la Hristos, care să se exprime prin fapte. Este absolut de trebuință și cât mai grabnic, ca numele înscrise în registrele parohiale, să iasă la iveală, să fie descoperite. De acum este timpul de a ne onora angajamentele, pe care alții și le-au luat în locul nostru.
Este o reînsușire personală a botezului, care trebuie făcută cu claritate, dacă în mod practic nu voim să devenim niște apostați de la credință. Botezul trebuie să ni-l însușim, să fie al nostru, un fapt, prin care să devenim protagoniști cu adevărat, nu trebuie să rămână doar o ceremonie convențională. Trebuie să știm cine suntem, încotro mergem, și care ne este modul de viață, după care oamenii să cunoască și să știe că suntem creștini. Nu numai noi să știm că suntem creștini, dar și alții trebuie să deducă din vorbele și din purtarea noastră că suntem creștini. Căci altfel, certificatul de botez din partea parohului prea puțin valorează.
Prezbitera Gina Cimpoca