BOBOTEAZA ÃŽN PAROHIA „SFÂNTUL NECTARIE TAUMATURGUL” - COSLADA

publicat in Din viața parohiilor pe 1 Martie 2011, 23:03

   Sărbătorile Crăciunului ne-au um­plut sufletul de bucurie. Firesc este ca ea să crească. De copilul nou-născut se bucură tata, mama, frații și surorile. La nașterea lui Iisus s-au bu­curat Preacurata, sfântul Iosif, îngerii, păsto­rii și magii. Când copilul este dus la Botez, bucuria se răspândește și crește, atât în cei amintiți cât și în alții: nașii, preotul, rudele, credincioșii acelei comunități, biserica întrea­gă fiindcă primește un nou mădular sfânt.

   Dumnezeu Tatăl își prezintă Fiul la bo­tezul lui Ioan, iar bucuria Sa infinită și-o ma­nifestă în lume, cu intenția vădită de a o îm­părtăși tuturor oamenilor, zicând: Acesta este Fiul meu iubit în care am binevoit, în care îmi aflu toată bucuria.

   În noaptea sfântă steaua strălucitoare ne-a arătat locul unde s-a născut Mesia, pe când la botez intervine chiar Tatăl ceresc; în noap­tea de Crăciun au coborât îngerii, au cântat și au chemat pe păstori la iesle, dar la botez coboară Însuși Duhul Sfânt  și-L arată oame­nilor pe Fiul lui Dumnezeu făcut om, purtă­tor al germenului de viață nouă, de viață veș­nică; în noaptea de Crăciun Iisus era ca un prunc micuț culcat în ieslea săracă, acum apa­re ca om desăvârșit, în floarea vârstei, capa­bil să ne ofere sprijinul Său; în noaptea de Crăciun ne-a oferit doar lacrimile sale de co­pil, aici se arată ca adevărat Mântuitor, Care înfăptuiește dreptatea, oferind apa Iordanului pentru spălarea sufletelor de păcat și împă­care cu Tatăl; în noaptea de Crăciun cerul era întunecat, acum, la botez, cerul se deschide în timp ce Iisus este în rugăciune pentru noi, pentru fericirea noastră cea veșnică.

   Credincioșii comunității noastre s-au strâns iarăși împreună pentru a participa la acest mare praznic și la această mare bucu­rie a Botezului Domnului, care se petrece aie­vea astăzi, ca acum 2000 de ani. După rânduiala utreniei, a Sfintei Liturghii, a urmat sfințirea mare a apei, la sfârșitul căreia fie­care a primit din apa sfințită în dar, în nă­dejdea că toți cei care se vor atinge de dânsa și se vor stropi și o vor gusta vor primi sfin­țire, sănătate, curățire și binecuvântare.

   Viața noastră duhovnicească începe prin Sfântul Botez, așa cum lucrarea de mântui­re a lumii începe prin Botezul Domnului. Botezul se mai numește și naștere, deoare­ce, prin el, omul renaște. Cristelnița este Iordanul, care ne renaște spre o nouă viață, căci după Botez ne asemănăm lui Hristos, ziua botezului fiind și ziua în care primim identitatea de creștini.

   Sărbătoarea Botezului lui Iisus Hristos-Domnul se referă și la botezul nostru. Un botez care așteaptă să fie „manifes­tat”. O credință conștientă, ce trebuie pă­trunsă și maturizată. O hotărâre care trebuie să fie motivată. Un dar, care trebu­ie să devină angajare responsabilă. O apar­tenență la Hristos, care să se exprime prin fapte. Este absolut de trebuință și cât mai grabnic, ca numele înscrise în registrele pa­rohiale, să iasă la iveală, să fie descoperite. De acum este timpul de a ne onora angaja­mentele, pe care alții și le-au luat în locul nostru.

   Este o reînsușire personală a botezului, care trebuie făcută cu claritate, dacă în mod practic nu voim să devenim niște apostați de la credință. Botezul trebuie să ni-l însușim, să fie al nostru, un fapt, prin care să deve­nim protagoniști cu adevărat, nu trebuie să rămână doar o ceremonie convențională. Trebuie să știm cine suntem, încotro mer­gem, și care ne este modul de viață, după care oamenii să cunoască și să știe că suntem creș­tini. Nu numai noi să știm că suntem creș­tini, dar și alții trebuie să deducă din vorbe­le și din purtarea noastră că suntem creștini. Căci altfel, certificatul de botez din partea parohului prea puțin valorează. 

Prezbitera Gina Cimpoca