CĂSĂTORIA

   Întâlnirile cu un cuvânt viu precum cel al Părintelui Marc Antoine Costa de Beauregard nu se uită, au ceva deosebit care le face să rămână în memoria inimii. Astfel s-a întâmplat şi sâmbătă, 12 februarie 2011, la Catedrala Mitropolitană din Paris, când Părintele ne-a vorbit despre căsătorie, înţelea­să nu ca o instituţie sau obligaţie socială (celula societăţii), ci ca o vocaţie, o chemare a omului spre împlinire în trezvie, în libertate, în mod creator. Hristos însuşi, ne-a spus Părintele, ne vorbeşte de altceva decât despre căsătoria ca celulă a societăţii. El ne vorbeşte de iubire şi binecuvântează căsătoria fiind prezent la nunta din Cana Galileei, unde săvârşeşte, de altfel, şi prima Sa minune.

   Fiecare dintre noi se întreabă, la un moment din viaţa sa, dacă persoana cu care se în­tâlneşte, faţă de care simte că are iubire, este sau nu aleasa sau alesul. Cum putem fi si­guri că alegem persoana potrivită pentru a împlini împreună scopul vieţii noastre şi al că­sătoriei - mântuirea, sfinţenia? Cum putem şti dacă sentimentele noastre vor fi statornice, că nu este vorba doar despre ceva trecător, care se va stinge cu timpul? Am avut de la Părintele Marc-Antoine răspunsuri simple, cu exemple concrete provenite de multe ori din viaţa sfinţiei sale.

   Primul pas pe care un tânăr poate să-l facă pentru a face alegerea cea bună este să se întoarcă spre Domnul, să se roage, să ceară preoţilor şi celorlalţi membri ai Bisericii să se roage pentru el. Aşadar, pentru a nu greşi, să cerem Domnului să ne lumineze mintea şi inima, să ne ferească „de minciună, de răutate, de desfrâu”, cum scrie şi în rugăciunea pentru căsătorie. Aceeaşi rugăciune continuă: „să nu mă înşele frumuseţea cea degrab tre­cătoare, ci să caut mai ales frumuseţea su­fletească; să nu mă orbească dragostea păti­maşă, nici să mă biruie patimile şi poftele”.

   Un al doilea pas important este să măr­turisim duhovnicului sentimentele pe care le avem pentru cel sau cea cu care am dori să ne căsătorim. Părintele duhovnic ne poa­te ajuta să ne dăm seama dacă ceea ce sim­ţim nu se bazează doar pe pofta trupească, ci pe esenţial; dacă am ajuns să vedem în ce­lălalt o persoană, chipul lui Hristos. Taina iubirii faţă de om începe în clipa când ne ui­tăm la el fără dorinţa de a-l poseda, fără do­rinţa de a stăpâni asupra lui. Aşadar, du­hovnicul ne poate ajuta să luăm decizia cea bună, cu condiţia să fim sinceri şi să ne lă­săm ghidaţi.

   În al treilea rând, un semn că am fă­cut alegerea bună este ca petrecerea între­gii vieţi împreună cu celălalt să fie o eviden­ţă, să nu existe „pentru că...”. Pasul spre căsătorie vine de la sine pentru cei care se iubesc cu adevărat, se roagă şi se lasă îndru­maţi de duhovnic în alegerea celuilalt. De asemenea, trebuie să învăţăm să iubim. Cum? Învăţând să spunem „tu” mai mult decât „eu”, după modelul Sfintei Treimi. Vom ajunge în acest fel să spunem „noi”, iar din acest punct cei doi pot începe să îşi facă proiecte împre­ună. Tăierea voii este şi ea importantă, pen­tru că numai astfel poate exista smerenie şi înţelegere în sânul viitoarei familii. La fel, a spune celuilalt „iartă-mă” pentru micile lucruri de zi cu zi este esenţial, pentru că prin aceste lucruri mici putem „omorî”, şi ne omorâm propriul suflet daca nu învăţăm să ne cerem iertare.

   Părintele Marc Antoine a abordat de ase­menea subiectul relaţiilor trupeşti dintre cei doi parteneri înaintea căsătoriei, subli­niind că nu trebuie ca astfel de relaţii să fie acceptate la insistenţele celuilalt partener. A-l iubi pe celălalt înseamnă tocmai a-l res­pecta ca persoană şi a aştepta binecuvânta­rea căsătoriei. Iubirea adevărată se arată şi prin a face această asceză a răbdării, a înfrânării, a ascultării de Biserică.

   Căsătoria este o minune în lumea noas­tră, poate cea mai mare minune a relaţiilor omeneşti: două fiinţe devin un întreg prin iubire. De aceea este atât de important să ne pregătim cum se cuvine pentru această taină şi să ne rugăm pentru a găsi persoana potrivită alături de care să ne petrecem acest mare dar al Domnului, care este viaţa. Trăim într-o lume unde toate par a fi în dezbinare, dar prin Taina Căsătoriei doi oameni, dat fi­ind că se iubesc unul pe celălalt, devin una. Căsătoria este locul unde se termină dezbi­narea şi începe înfăptuirea vieţii în unire, căsătoria este imagine a vieţii veşnice.

   Împărtășirea din cuvântul Părintelui Marc Antoine a fost urmată şi de o împărtă­şire dintr-o agapă dulce, pregătită de parti­cipantele la concursul de prăjituri propus de organizatori. Pentru bucuria adusă tuturor şi râvna lor deosebită, au fost premiate toa­te autoarele dulciurilor. Astfel s-a încheiat, târziu în seară, o întâlnire pentru care Ii mulţumim Domnului.

Au consemnat Cristina Săvulescu şi Andrei Stănease